în tainicul ceas al amurgului 

umbra ta alunecă spre abisuri albastre



un gest născut dintr-un alt cer,

o privire ce alintă gândul

iți cântă durerea într-un vals târziu



iubirea născută din șoaptele norilor,

în toamnă eternă rătăcind printre sori

se pierde încet

în freamătul frunzei căzute



absența ta – prezentă peste tot

plutește în aerul dintre lumi,

ca o vibrație fără sunet

acolo unde ideea se frânge

și…

Am crezut iubirea – cetate de lumină.

Prin oglinzi frânte căutam

umbra ta trasată în aburi,

vis pierdut în clipe fără timp

cerul se frământa -n mine

și prăpastia părea marginea de dor.



Mi-ai așezat pe umeri

liniștea copilăriei,

mai grea decât toate cuvintele



Rugăciune-n palma ta

mi-a fost durerea

o purtai fără să te doară,

fără să rostești nimic.



Erai acolo —

în locuri unde nici sufletul nu mai…

Zeii au tăcut,

când rugile s-au prefăcut în praf,

și templele au devenit vitrine,

inima — un mecanism rănit

ce ticăia fără conținut,



a creat un copil în centrul uitării

și respira.



Cu ochii lui fără margini

a strâns cioburile lumii

și le-a ordonat după lumină.

Fără teamă.

Fără verdict.



El nu judecă,

este începutul care nu exclude sfârșitul,

îl mângâie, îl dezarmează, îl reînvață să fie blând.

Iar…

doar dragoste era în albastrul meu infinit

pe vărful munților ascundeam tainele iubirii

din peșteri de gheață îmbrățișam orizontul înlăcrimat



căutâd veșnicia într-o lume trecătoare

am găsit durerea morții

avea gustul mugurilor înghețați



frunze moarte, corbi însetați mi-au furat universul

ochii îmi erau lipsiți de lacrimi

iar culoarea i-am lăsat-o pădurii



vântul înclina copacii

modelând altare din petalele norilor

să mă…

se scurge timpul
iar tu ești în contratimp

întide-mi mâna
să simt gheața ce ți-a cuprins inima

împietrit de durere gândul
mă zdrobește pân la os

cu o forță interioară
te scot din refugiu
și sap în tenebrele vieții
să-i gust chinul infinit

fericirea doare

nu am putut opri timpul

era ca o furtună



sângele îmi alerga sălbatic în vene

și-am rătăcit săruturile-n amintiri



de dor m-am scufundat în mare

să respir vuietul de jale al valurilor reci



aievea sub străluciri de înger

ochii tăi râdeau cu viața

între Dumnezeu și Rai



povestea de iubire

ai lăsat-o amanet toamnei

undeva în octombrie



și te-ai învelit cu nori grei

încărcați de lut



iar mie…

Iubirea... e toamna ce…

ca un izvor țâșnind din pământ

m-ai cules din valurile sparte pe stâncile destinului

eram pierdută-n mare

căutam soarele printre stele

și mi-ai șoptit

„ e acolo, lângă infinit”



m-ai dezbrăcat de lacrimi

cu petale de iubire mi-ai hrănit sufletul

și-am plâns cu vise de dor

ce au murit în irișii verzi



noapte de noapte printre stele

razele nu mă mai ard

doar cern stamine pe pământ

și cresc în pieptul meu amorul florilor…

vântul îmi poartă gândul
mă aruncă în brațele tale
și mă pierd
ca un val în mare

nu știu dacă trăiesc
îmi aud inima bătând
și strigând din ce în ce mai tare
iubesc

mă atingi cu privirea
în flăcări mi-e orizontul
și trupul se-nalță,
îmi zâmbești, ating cerul

totu-i alb și-i tăcere
soarele e sus

cu Dumnezeu 

Toamnă, cu ochii în lacrimi

Mă simt pierdut

Pământ, reavăn de patimi

Anii au trecut.



Vânt, cu albe tâmple

Am strâns seva vieții

În cupe și temple

Efemere în amurgul dimineții.



Frunze, de iubire dezbrăcate

În vârtejuri sufocate tună

Suntem soră, frate, amintire

Într-o carte fără file ce răsună.



Copilărie, întinde-mi o mână

prin ploile toamnei privesc în trecut

Să aprind în noi sfânta lumină

Ce s-a…

timpul rătăcește secundele în spirele trecutului

risipite pe criptă lacrimi de dor au adormit

și în razele nopții tăcerea îți smulge ultimele cuvinte



”ține-mă de mână ” ai zis, și-ai închis întunericul în umbra ta,

să merg cu privirea printre stele

și te caut  în tenebrele universului unde ca un astru locuiești



sau ca un avatar veghezi temerar

iubirea ce radiază –n cercuri concentrice inima înghețată

și accepți sărutul ascuns pe toate…

nu cunosc secunde

fără lacrimi în irișii verzi

nu cunosc fericirea

fără tristețea ce o tulbură



când am iubit

mai mult decât m-am iubit pe mine

Dumnezeu mi-a furat iubirea

și m-am lepădat de Dumnezeu



ani mulți am trăit fără vise,

fără credință,

fără regretul de a părăsi universul pământesc



dar El nu a renunțat

m-a făcut mamă cu mai multe lacrimi în irișii verzi

cadoul perfect într-o lume crudă

în care să…

zâmbet în privirile-nghețate de o lume plutitoare

pe cerul senin secundele au adormit

și  tu îmi atingi mâna

să  simt durerea ce-mi strivește visele

sufletul  pătruns de gânduri

stoarce lacrimi interzise

 pe altarul nopții mă strecor

ca într-o rugăciune lângă firele de iarbă

în taină le șoptescc,

cu inima pulsând în ghimpi emotivi,

caut  ancora de lumină într-un univers…

dezamăgirea se așterne ușor

îmi cuprinde trecutul și prezentul

decizii, vorbe răsună sfâșietor

în casa savantului onix





evadez și îmbrățișez

liniștea brațelor pământului

pe iarba rece -n răsărit

și desculță, prin fiecare pas

Planeta Albastă sărut.





Cu dor privesc infinit

cerul senin de dorințe

pe frunzele nopților albe apun

și flori de lumină îmi îngheață pe frunte.





Un soare torid îmi prinde…

pământul sângerează-n secret
îngeri timizi se țin de mână
fac punte între creator și om
și totu-i în tunet și foc

învăluită-n gheara morții
mă sperie viața
și - n deșertul fără margini rezist
ancorată de inima ta

de un cer îndepărtat mă încălzesc
când ruinele plâng
și cu palmele goale lupt
să deschid poarta universului cald, părintesc

din umbră privesc 

matricea universului rece

gândurile înalță rugăciuni

în noaptea când îngeri se jertfesc



lacrimi aromate cu amintiri

lasă urme, adânci riduri

sub masca fericirii

etalată la imperfect



sentimente himere încolțesc

am oferit iubire și am cules spini de dor

prin ploile ce au pustiit toamna

până la ultima frunză



fără să supăr Viața-n definire

savurez elixirul zorilor

într-o lume în care…