Cu traista-n băţ am pribegit prin lume

[Camelia Ardelean]

Cu traista-n băţ am pribegit prin lume,

La timp pierdut am stat voios la rând,

Perfecta rimă-n juru-mi căutând –

Un pact cu muza aptă să mă-ndrume.

 

Mi-a oferit doar un contract plăpând –

Un biet sonet şi câteva volume,

Zicând că are dreptul să prezume

Că spleenul mă va cotropi curând.

 

Aceste exprimări „vaticinante”

S-au dovedit a nu avea temei –

Mă paşte chinu-a două variante:

 

Mă prăbuşesc artistic pe polei

Ori mă arunc în zbor de parapante?

Ca un buimac mă-mpiedic de trohei.

[bolache alexandru]

O plăcere să te recitesc. Un sonet frumos o răscruce care te ademenește cu misterul ei...

[Chris]

foarte frumos! :)

[petrut dan]

Cu plăcerea lecturii, un poem reușit, savuros, cu drag!

[chindea maria elena]

Un passo-doble vibrant cu duhul poeziei interioare, Camelia! Am savurat jocul dintre ardență și umor al „misiei”tale! Un sonet puternic!

[Tudor Cicu]

Mă bucur că te-am redescoperit din nou, aici. Îmi doream această identificare a poeziei cu lumea și visul ei din poezia ta. Tu trăiești cu empatie tot ceea ce exprimi. Uneori pentru poezia „verilor albastre” din viața ta un „ornic cam bezmetic” au avut ursitoarele când, „sunând din clopot”, au încurcat ițele destinului pe cerul tău. „Stafii de gânduri bate” (spuneai undeva), nu-ți dau pace (doar tu înțelegi ce spun acum), dar tu, cuibărită între gânduri, ai transformat slova moartă în gențiană... și agățată de lume ca de aer, precum Luna ar sta agățată într-un ciot de salcâm, te miri îndreptățită că porțile „intrării în timp” nu ți-au fost, încă, deschise. Dar așa e viața asta, exact cum spuneai: „Jucându-și mâna pe un as de ghindă/Călăul sorții dreptu-și cere –”. Cum am mai spus, stăpânești „vaticinant” arta sonetului cu acea „sfâșiere a strașnicei furtuni” a poeților înzestrați, dar refugiați în sine și prizonieri în mica lor alcovă. Ai intuit bine (și aici) substanța poeziei, care este de regulă lumea, viața, iubirea și zbuciumul lăuntric al ființei tale. Cele trei versuri ale sonetului sunt ecoul unui timp neînțeles al chemării poetului către cititorul său. Ave!

[gabriel cristea]

Un sonet percutant, mânuit, din garda trăgaciului, cu multă măiestrie. 

[Grig Salvan]

Scris cu mână sigură și dovedind experiență în mânuirea cuvintelor. Ideea e una salutară pentru tagma poetică, spleenul nu ne va cotropi definitiv ci vom pendula între cele două variante, fie o alunecare pe polei, dar nu oricum ci una artistică, fie zborul, dar mereu buimac printre trohei.

[Mihai Katin]

vaticinare
[va-ti-ci-nà-re] (vaticìno o vatìcino)
lett. Profetizzare, divinare, presagire, pronosticare: v. sventure; i profeti che vaticinarono la venuta del Messia; la nuova Italia che fu vaticinata da Mazzini....  interesante :

Aceste exprimări „vaticinante”   am  invatat  ceva  si   multumesc  poetei   pentru   acest   lucru

 

cu  traita-n   bat  si  sufletul   in  palma

doar  ingerii  ne  mai  aclama    ....cu  pretuire!

[Vasilisia Lazăr]

Sonetul tău, Camelia, este o Ars poetica. De la Ars poetica lui Horaţiu şi L’art poetique a lui Boileau, până la artele poetice ale lui Rilke sau Borges, autorii au cultivat aceste confesiuni sau profesiuni de credinţă într-o manieră poetică expresivă şi relevantă. Iată că și tu o faci într-un mod absolut original, cu puțin umor și autoironie, începând chiar de la titlu. Mi-a plăcut și mă bucur că acele previziuni s-au dovedit fără niciun temei și că spleenul nu te-a cotropit. :) La cât mai multe volume și zbor cât mai înalt! Felicitări! Și vino mai des pe aici că nu păpăm poeți! :)