O nouă pâine coaptă-n vechea vatră,
Un nou imbold ţărâna să-mi ridic,
O nouă stea cu raze stinse-n piatră,
Am recoltat pe drumul spre nimic.
Un alt copac înmugureşte-n mine
Şi-un alt condei mă arde-n pumn cu jar,
Pe mister Darcy-l pierd printre feline,
La alt concert, fanatică,…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la August 16, 2021 la 12:47am — 1 Comentariu
În noi sălăşluieşte Everestul,
Pe trepte de granit urcăm spre stele
(De multe ori cu pana în atele,
Ne scriem pe-ndelete manifestul).
Mutăm lumina prinsă-n cercevele
Pe-un stei secret, la adăpost de restul,
Sau facem, de pe-orbite stranii, gestul
De-a pune veşnicia-n ghilimele.
Pe pârtia dorinţelor abstracte,
Cu beţele luxate uneori,
Avizi căutători de artefacte,
Prin gheţuri hămesite de…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Iulie 28, 2021 la 10:19pm — 11 Comentarii
Însăilând vocabule cuminte
Pe-al rugăciunii veşted colier,
Am mai găsit, în vârf de palmier,
Pe insula din gând, un iamb fierbinte,
Iar un troheu cu zâmbet efemer
Mi-a luminat cărările din minte –
Descopăr azi, săpată-n oseminte,
O uliţă pe care pot să sper.
Ca un cârpaci eram (în pâsla vieţii,
Redecupez pătrate dintr-un cerc).
S-au aburit ferestre în pereţii
A căror îndurare o…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Iunie 19, 2021 la 7:50pm — 11 Comentarii
Se-nfige spada timpului în mine,
Tăişul vieţii lasă răni adânci;
Se caţără fantasmele pe stânci,
Să scape vii din turma de ovine.
C-o porţie de vril luptăm de ţânci,
Un petic de nădejde ne susţine;
Sub scutul inocenţei oare cine
Clepsidrei din dotare îi dă brânci?
Întinzi năvodul după o clipită,
Dar ochiurile sparte nu te-ajută,
Încerci o nouă cale – dinamită,
Să-ţi faci fărâme soarta…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Mai 30, 2021 la 11:51pm — 5 Comentarii
Pribegind spre Hades într-un soi de (b)arcă
Şi vâslind tenace pe-un gigantic râu,
Atacaţi de bestii, spaime ne încearcă
(Styxu-ngheaţă-n valuri umbre, pân’ la brâu).
Aşchii de tsunami ne lovesc în faţă
(Tremură în cuget flori de asfodel);
Vaieru-şi expune, aspru, mina-i creaţă,
Nu răzbate-un zâmbet nici cu hidromel.
Jalea e stăpână pe locaşul negru
(Se încruntă Cerber zăngănind din colţi);
Deveniţi…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Aprilie 22, 2021 la 7:52pm — 5 Comentarii
Se scaldă-n beznă clipele din urmă
Şi Iuda creşte-n fiecare om,
Din sânge-n fibre, până la atom;
Cu gheare mişeleşti în cuget scurmă.
Se-aruncă-n săbii ultimul bonom,
Să dovedească spiritul de turmă,
Dar ascuţişul minţii i se curmă
Şi nu mai crede-n Deuteronom.
Un şarpe lacom îşi înfige dinţii,
Rupând din trupul cerului din noi
(De sine fug copiii şi părinţii),
„Meniul” are gustul de…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Aprilie 16, 2021 la 10:10pm — 5 Comentarii
(blagiană)
Încolţeşte marea în privirea ta,
Gheaţa dintre inimi într-un val se sparge;
Degete de soare, după o perdea,
Mângâie surâsuri prinse de catarge.
Peste fruntea zării joacă pescăruşi,
Susură lumina-n tonuri de opale;
Tu mă iei de mână, mă strecori pe uşi,
Către labirintul visurilor tale.
Se zăreşte „umbra unor maci“ pitici,
Paşii mi se-apleacă să le-atingă glezna,
Fluturii de miere…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Octombrie 3, 2020 la 4:09pm — 7 Comentarii
Amorfe rânduri strigă pe o coală,
Rănite-n lupta dreptului la viaţă;
De un sonet atârn-o mogâldeaţă –
O slovă spartă, gârbovă şi pală.
O prind de guler – parcă e de gheaţă
Sau pare că-i trezită-acum din boală;
Cu grijă să n-o stric, o iau în poală
(Înşir de zor foneme noi pe aţă).
De câte ori am vrea să decupăm
Cuvinte din dantela limbii caste
Sau dăruim mai mult decât luăm,
Tot degustând…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la August 31, 2020 la 1:54pm — 11 Comentarii
Un lan de trestii înfloreşte-n mine,
Atunci când ochiul ţi se scaldă-n ape
Prin nuferi albi şi roz. Am ciuturi pline
Cu jocul tău nebun zvâcnind sub pleoape.
Apoteotic zbor spre noi victorii –
Sub platoşe de-argint schiţează cercuri;
Mi-e sufletul în braţele candorii,
La sânul gol, de miercuri până... miercuri.
Se umple-ntruna inima-mi concavă
De-un soi de fluviu – unica fereastră
Spre un ecou pornit fără…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la August 7, 2020 la 9:30pm — 13 Comentarii
(tatălui meu, in memoriam)
E noapte în mine, e noapte şi-afară,
Nălucă-i poteca spre-al tău ţintirim,
Mi-e clipa beteagă şi slova murdară,
Iar dorul de tine-i un biet anonim.
În aer pluteşte aroma ta dragă
Şi râsu-ţi învie, dând iama prin cruci;
Renaşte o umbră, ce vidul îl neagă,
Din nori de fantasme proptiţi de uluci.
Se-aprinde o nouă lumină sub pleoape,
Când glasu-ţi mă-ncântă în ritmul…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Iulie 18, 2020 la 8:52pm — 7 Comentarii
E-nghesuită-n mine-atâta toamnă
(Rănită-n jarul frunzelor târzii,
Desprinse din smarald în colonii),
Ce clipa la rugină mi-o condamnă!
Când vrei din echinoxuri să revii
Dar te afunzi în falsa Iliamnă[1]
(Ştiind întunecimea ce înseamnă),
Te-ndrepţi tacit spre zările…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Iunie 19, 2020 la 9:54pm — 8 Comentarii
Poetul e o cuşcă ambulantă
(Îşi ţine-n lanţuri suflet şi simţiri),
Culege, dintre gratii, amăgiri
Şi-arareori lumină, printr-o fantă.
(De călimara-i plină de sclipiri
Se reazemă un colţ de parapantă);
Îşi leagă visul de o stea restantă,
Crezându-se din viţă de Cabiri.
Nevindecat de…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Mai 30, 2020 la 1:36pm — 17 Comentarii
Descopăr brusc febrila rugăciune –
Râvnitul pai la malul unui râu
În care peştii-noată în desfrâu,
Prin valuri cu nuanţe de tăciune.
Ades păcatul, ca neghina-n grâu,
Dădea din coadă-n cerebel să sune;
Voia, morbid, să intre-n acţiune,
Căinţele să mi le ţină-n frâu.
Îmi ţipă-n vene-acut zădărnicia,
La clinica părerilor de rău,
Acolo unde, prinsă în fobia
Popasurilor între rai şi…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Aprilie 30, 2020 la 6:30pm — 7 Comentarii
La umbră de Vezuviu-i agonie.
Un clopot plânge-n hohote la Coza –
În pieptul crucii murmură doar poza;
S-a mai deschis un hău în poezie.
Tristeţea-şi ia din mine supradoza.
Din cer se rupe-n pripă o fâşie,
Un vis planează lin spre veşnicie
Şi-n suflet moare grabnic tuberoza.
Pe slove curge veştedă tăcerea.
Chemări răsună, nimeni nu răspunde,
Povestea-i mai amară decât fierea –
Cărarea se…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Februarie 21, 2020 la 4:28pm — 8 Comentarii
„Fiecare scrie, nu pentru că vrea, ci pentru că nu poate altfel.”
(Octavian Goga)
*
Mă paşte iarăşi o „grafomanie” –
E-un virus ce-i atacă pe poeţi;
În mine nasc silabele tripleţi
Şi în rigole, mintea reînvie.
Degust vocale, parcă sunt creveţi,
Atrag „admiratori” cu acribie;
Visez un empireu de poezie
(Se crede că ar fi de la bureţi).
La stat degeaba fac şi…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Februarie 11, 2020 la 7:19pm — 6 Comentarii
Dorm clopotele minţii în tâmpla naţiunii
(De-ar fi redempţiunea neistovitul scop!)
Şi demonii se-ndeasă printre atomi la unii,
Când visul se târăşte prin întuneric, şchiop.
Dorm seceri şi ciocane, sucombă revoluţii,
Fâşii de libertate mai trag un somn de-amiaz;
Pe trepiedul sorţii se-nghesuie mamuţii,
Să prindă loc prielnic într-al mâhnirii iaz.
Dorm plopii-n conştiinţe, în păsări doarme zborul,
La săbii şi…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Februarie 3, 2020 la 10:49pm — 10 Comentarii
Ne-am dezvăţat de Ţărnea ori de Creangă,
De verbul lor “obtuz” şi “perimat”;
În neuroni, un suflu germinat
Uzăm, din când în când, pe post de spangă*.
Vibrăm la scris confuz, “parazitat”;
Ne-ar trebui la suflete o rangă
(Când „te iubesc“ e-un sunet de talangă),
Să le deschidem ivărul blocat.
A re-nvia în sine o poiană,
Din ofilite “Flori de mucigai”,
În care slova n-are nicio rană,
Iar…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Ianuarie 24, 2020 la 10:45pm — 12 Comentarii
(elidă)
Se plimbă silfii peste codri în dans nocturn şi diafan;
Secunda parcă mă priveşte tot mai pieziş, din an în an.
O bufniţă întârziată e mândră-n draci de stirpea sa;
Se-ntreabă oare ursitoarea pe cine-n coarne-o să mai ia.
Un pui de capră foarte neagră pierdutu-s-a lângă un stei;
Silabe urcă-ncet în cuget, îşi fac din vaiet obicei.
O lună pală şi nătângă îşi poartă trena cu aplomb;
Se rătăceşte…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Ianuarie 17, 2020 la 7:29pm — 11 Comentarii
M-aş face val, să rătăcesc în trupul tău de alge,
Să prind conturul unui nor, lumina când se sparge,
Să te-ntâlnesc, Poseidon, prin lumea de meduze,
Să mai sărut, din când în când, zăpezile pe buze,
Să port pe umerii-mi de stea făclia de amurguri,
Să-mi scutur tălpile de-azur prin sate ori prin burguri,
Să mă-nveşmânt în borangic, a cerului mireasă,
Atunci când ploaia de safir din palma-i mă apasă.
Şi rătăcind ca un…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Decembrie 20, 2019 la 8:58pm — 12 Comentarii
Dac-ai uitat, iubite, al meu nume,
Săpat cândva în cordul tău cel drept
(Ca o maree izbucnită-n piept),
Să-ţi aminteşti de noaptea din Fiume*!
Sub înspumatul dragostei concept,
Ne-am conectat trăirile anume
Şi dezbrăcaţi de frâie ori cutume,
Ne-am reunit misterele perfect.
Dar a rămas…
ContinuareAdăugat de Camelia Ardelean la Noiembrie 16, 2019 la 8:30pm — 7 Comentarii
2021
2020
2019
2018
2017
2016
2015
2014
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor