Adăpostiți sub a nopții pătură de stele,

Sub vraja astrelor, care spre ceruri ne chemau,

Ne dăruiam iubirii, într-o divină armonie

Și îngeri de ochiul pământesc ne ascundeau.

Îmbrățișați pășeam pe căile iubirii,

Dezlegând și împărtășind mistere,

Călătorind fierbinți prin patima sortirii,

Strălucind printre miriadele de stele.

Un mister a fost pentru întreaga noapte,

Îmbrățișează-mă și nu mă da nimănui,

Ascunde-mă sub ale…

Când te-am văzut pentru prima dată

 - ochii ca două apusuri căprui în mările uleioase de durere -

am simțit cum inima

îmi va sparge trupul.…

Motto: Visele nu se risipesc. Dar nici nu zboară, dacă nu le dai aripi. - Pablo Neruda

geană arsă de nesomn, stai desculţă, pleoapa ştie

te ascunde ca pe-un fur ce-a furat o amintire

strălucire de retină cu inflexiuni de şoapte

ca o sfântă calci pe ape, bântui noaptea mea puţină

dacă-un fulg se rătăceşte, răsuflarea să-mi sărute

semn de iarnă-i violetă, sufletul simţind se…

              lui George Bacovia 

Mesteceni albi

Cu ramuri negre

În zare par s-aţină norii

Ca nu cumva

Să umple câmpul

De scame albe,

Derizorii...

Mesteceni albi

Cu ramuri negre

Sub orizont pe nori îi mână

Ca nu cumva

Să troienească

Salcâmii-nalţi

De la fântână –

Popas de corbi

Și de iluzii...

Mesteceni albi

Cu ramuri…

De m-aș reîntoarce-n veac

La izvorul de sub munte

Din căuș să-ți aflu leac

Și descânt sfințit pe frunte,

De-aș păși într-o grădină,

Sus, pe vârful din Olimp,…

ca un pește murdar ce se retrage în adâncul sărat al misterului vieții

instincul de conservare

mă face să caut prin memoria speciei

un cuvânt costă scump

dar nu atât să-mi explic temerile

sau convingerea că dragostea nu întârzie

o sarcină de numere la un moment dat face implozie

dar mai ales obsesia pentru părul tău ca formă de supraviețuire

demonstrează cât îmi este familiar concepul atracției

între plus și…

Eram cu viața mea la târg,

expusă pe tarabă, de vânzare.

Te-ai uitat în ochii mei

și-ai întrebat:

„Care-i prețul?”

„Este gratis,” ți-am spus.

„O vrei?”

„Nu, ce să fac…

Norii s-au lăsat pe pământ

Să-mi mângâie sufletul rătăcit,

Să-mi spună că nu sunt singur,

Că plânsul îmi poate fi prieten

Sub lumina blândă a lunii.

Au venit ca o iertare

Și s-au asezat lângă mine,

Lăsând ochii să se usuce

La soarele dimineții calde,

Când vântul freamătă amintirile.

Atunci au înflorit cireșii,

Smeriți, în haina lor pură,

Mustind  de speranță vie,

Acoperindu-mi…

Se retrage Luna în ungher de vrajă

Palidă femeie, pudrată-n argint,

Un meteorit care-i stă de strajă

Îi reflectă raza-n roșu yacint.

Regulile bolții de-ntuneric, pică

Stele înmuiate în praf de…

                din unduiri aeriene

          zâmbeşte roza şi deschide

     izvor privirilor avide

ce curge-n unghiul dintre gene

obrazul meu simte căldura

     unei trăiri fără cuvinte

          opresc această clipă-n minte

               trăirii să-i lungesc măsura…

Este prima dată când văd ploaia pe râul Nashua,

cum valurile adie alene, se-ntâlnesc cu stropii, se cuprind,

își dau drumul din cer, cad tot mai repede și mai repede,

fug,

ai zice, fiecare e însetat și dorit de vlagă nouă,

de parcă ploaia ar fi amanta lui.

Apa râului aproape că-ncetinește, se-nmoaie ca mierea,

și dacă înainte vântul șoptea printre valuri, delicat mângâia apa,

croșeta să impresioneze, adăuga ultimele detalii știute doar de…

Nu s-a desprins ziua din noapte

Când pașii strecurați prin șoapte

De frunze ruginii căzute la pământ

Îi auzeam doar eu, în gând.

Sunt unul, dar am umbre două

Când zorile răsar din rouă.

Nu ți-e urât să umbli singur?

L-am auzit și am fost sigur

Că-i El! E străveziu în trup de ceață

Doar ochii-i strălucesc în dimineață

De bunătate. Iisuse, dar așa e viața!

Să nu crezi că n-am înțeles povața

Dar tot ce am făcut, eu îmi asum,

Ceilalți?…

Am bătut din întâmplare

La ușa visurilor tale.

Nu mi-ai răspuns,

Dar am intrat.

Nu te-am găsit,

Deși te-am căutat.

Mi-ai spus, pe urmă, într-o zi,

Că tu pluteai cu roua peste vii.

Iar strugurii ce-i adunai atunci,

În mustul dulce ce mi-l curgi,

I-ai transformat cu palmele-amândouă,

Pe buze, încă mai…

nu am putut opri timpul

era ca o furtună



sângele îmi alerga sălbatic în vene

și-am rătăcit săruturile-n amintiri



de dor m-am scufundat în mare

să respir vuietul de jale al valurilor reci



aievea sub străluciri de înger

ochii tăi râdeau cu viața

între Dumnezeu și Rai



povestea de iubire

ai lăsat-o amanet toamnei

undeva în octombrie



și te-ai învelit cu nori grei

încărcați de lut



iar mie…

Cu

limba clopotului

murmur

măreția

și

taina

poeziei

mele

cea

de

toate

zilele…

prin ce se leagă omul de pământul său,

ce forțe interioare îl țin precum gravitația-

muncile câmpului,

dragostea pentru părinți,

ura?

copiii îi mor de boli scumpe

soția la naștere

și totuși

doar când pământul este amenințat devine neliniștit

de parcă și-ar înfrunta soarta

mai mult decât câmpul care îi dă hrană

la timp

se roagă pentru ploi

mai mult decât buștenii care îl încălzesc…

se duse vara cea toridă

     în alte plaiuri fără viză

          şi ne-a lăsat turtiţi cum suntem  

               prin stresul termic într-o criză

               iar toamna a venit molatic

          cu stoluri de tânţari frenetici

     că-ţi vine să o iei la fugă

din drumul lor umblând bezmetici

doi melci fac sex pe-o frunză blondă

     e semnul clar că s-au drogat

          ei cred că vine…