În oraşul cu visele zidite-n

pereţi de smoală

trupuri de gânduri aplecau

copacii de culoarea toamnei.

   Ochii înroşiţi  de lacrimi singulare numărau

bagajele doldora de suflete…

Cai albi îmi tropăie prin gânduri

cuvinte repezi încercând s-ajungă

galopul lor, o toacă e, din scânduri

trist nechezat, ca o cântare lungă.

Vântul îmi țiuie prelung prin plete

tot gângurind, fără de înțeles, ceva

norii îmi povestesc acum de sete

plângând a soare aprig, undeva.

Marea foșnește verde printre stânci

în șoaptă, povești…

Te-am întrebat de ce plânge pădurea,

De ce se duc câmpiile spre toamnă,

De ce prin ramuri vântul trece-aiurea,

Iar tu îmbătrânești frumoasă doamnă.



Sosește iarna și-mi e dor de tine,

Trăiesc din nepriceperea unui sărut,

Mi-am rătăcit privirea-n părul tău și-i bine

Frumoasă doamnă, când te-am cunoscut.



Te-am modelat și te-am ascuns…

Risipă de spaţiu

nu fugi din cetate iubite

glonţul iubirii te va ajunge şi-n coada cometei

şi-n genune de vei ascunde ochiul inimii

să nu se deschidă

prezenţa ta în magie

şovăielnici paşi de…

rătăcind printre cuvinte

am atins azi cerul cu mâinile

căutând un petec de senin...

ce n-aş da,

cât n-aş vrea

ca el să umple cu linişte golul,

să rupă vraja,

să mă azvârle departe,

acolo unde florile şi fluturii

se joacă cu prospeţimea ierbii

şi dăruiesc fărâme de viaţă

şi bucurie

şi dragoste

...............

pâcla

ascunde seninul

arşiţa

vălureşte…

celui ce m-a zidit în umbră

mi s-au încâlcit degetele

ioane

pe o palmă de pământ…

pusesem pentru tine

zăvoare de gânduri la uși-

m-ascundeam,

tu nu credeai

că încă mă joc cu păpuși…

plângeam

când te-am lăsat atunci de mână

mi se părea ciudat

să fim mereu împreună

apoi am ales drumul pavat cu  străini

în suflet adunam gheme

de spini și alți mărăcini

mă opream să te caut

la fiecare răscruce și pod

scriam cu tăcere

în viața mea alt și alt…

iarnă

sub pleoapa dreaptă

toamnă

stau în praful magic al verii

unde-și revarsă lumina bătăile aripilor

mă reazăm de cuvinte rotunde

iar ele îmi…

Tăcerea ta

arcuită

ca etrava gondolei

împotmolită

în singurătatea

gondolierului,

stăpân peste

lagunele toamnei,

alungă

reveriile

rănind spiritul

făcându-l suplu

până la plâns.

Tăcerea ta,

iubito,

m-a făcut

gondolierul –

stăpân peste

lagunele toamnei.  

În cimitirul

cu suflete moarte si vii

păşeam peste chipul de vânt.

Travertinul gri

despărţea întunericul

albastru

din ochii tăi

de lumea mea .

Flori de primăvară

crescute din inima

făr’ de…

N-AM  SĂ  FIU  ÎN  CLIPA

n-am să fiu în clipa care despică misterul în două

voi săruta genunea din lacrimă şi-o voi umple

după care depărtarea va flutura bezele de adio gingaşe

cu toate visele  am vibrat pereţii de  văzduh ai inimii

planete violete au  palpat…

Curtez

fiecare picătură de ploaie

fierbinte și clară

spre rădăcina-mi.

Sorb

nori înmiresmați ud

cu nările largi

fremătându-mi.

Împlinesc

atingerea apei

cu epiderma

tremurându-mi.

Și dorm

înflorind vise

în lujer prea…

eşarfa roşie vorbea

despre loviturile întunericului

astupam urechile timpului cu bucăţi decupate

dintr-un ziar de scandal

în partea de jos a paginii

era un anunţ

potrivit după aşteptările oricărui adolescent

,,bursele de studii se vând la chioşc,,

puţină matematică şi chimie în parcul de alături

când plouă se vede mizeria pe trotuare

canalele sunt înfundate cu ţipete

mimăm o scurtă…

Stau singur şi privesc peretele alb din faţa mea,

acolo unde sus, stăpânul meu

mi-a scris cu hieroglifele lui ciudate

poruncile pe care trebuie

să le urmez

Uneori îi înţeleg cuvintele,

chiar dacă limba lui

imi este străină

şi abia îi desluşesc

desenele

Iar…

 LECŢIA  DE  VIAŢĂ    

 ALEGORIE DIN BURTA VOCALEI

carcasa vocalelor

plezneşte c-a băut prea mult soare

dintre pistilurile galbene ale paginii zilei

organizează „revolte spontane” contra a toate…

Şi astăzi m-am trezit în gând cu tine

Te port în suflet, dulce talisman

Cu ochii-nrouraţi, cu dor de bine

Păşesc tăcută-n blestemat liman

În care stânci şi valuri şi ruine

Se luptă, mă lovesc, mă dor, mă frâng

Cad picuri reci pe arşiţa din mine

Dar tac, aştept, doresc,mai sper şi plâng.

Mi-ar place răsăritul să-l privesc

Cu tine-alături, colo-n munţii mei

Să-mi spui că mă iubeşti şi te…

Te voi chema

din părțile concave

ale perfectei încercări

de vis,

privirea peste margini

ne mărește,

de aceea voi iubi

exclus din paradis.

Nimic nu poate fi

târziu sau straniu,

bagajul meu

așteaptă nefăcut,

căci voi migra

către extremele trăirii

fiind lucid

și-n gânduri nepermis.

Sunt, dialectic, individul zero

pornind numărătoarea

din trecut,

dar mă asemăn

fiecărui înger

ce a iubit

frumosul…

Deschidea

coperţile vieţii

ca să respire.

Se străduia

să nu adoarmă.

Târşâia tăcerea

cu papucii…

(Parodie după Anti-Dacă de Kostas Varnalis)

De poţi să râzi ca prostul când altul te repede

Şi hăhăind pe “sticlă” pe toţi ajungi să-i cerţi,

De nu nu mai crezi pe nimeni şi nimeni nu te crede,

De n-ai întors vreodată coperta unei cărţi

De nu eziţi o clipă un rău să-nfăptuieşti,

Şi-ţi promovezi odrasla în posturi pe nedrept,

De-ţi place în dreptate, cu ură să loveşti,

Şi vrei să pari, în public, martir şi…

M-ai vrăjit , iubito, în clipa de-nceput

Din seara înstelată când te-am cunoscut

Eşti roua ce apare devreme dimineaţa

În toamna ruginie , tu îmi aduci speranţa

Cu vocea cristalină cu care m-ai chemat…