E cald și-mbietor la tine-n casă.

Mă-nduioșează raza din lucarnă,

Ce sidefate străluciri răstoarnă

Pe albe așternuturi de mătasă



Și aurite pulberi peste pleoape.

Am sute de cuvinte nerostite.

Îmi stau cuminți pe buze, pregătite

De-o lungă ispitire, ce nu-ncape



În gândul meu cel mai obraznic. Gustă!

Puțin, încet, cu mușcături egale

Din fagurii…

Știi tu să mă zvârli, ca arcul, până-n largul lumii tale,

Să mă-nalți de subsuară, să-mi guști oful de pe buze,

Într-atât cât să m-adape cele mai frumoase muze,

Ce adastă pe-a ta gură despletite, albe, goale?

Știi tu să mă rupi în două, între îngeri și păcate,

Între frigul și căldura ce îmi fierb nămeți în sânge,

Prea fierbinți să-mi curme setea și prea reci să-i pot atinge

Cu…

Voi adormi din nou cu tine-n gând,

Sub pledul pleoapelor, ce le-am închis.

Să te-ntâlnesc la margine de vis,

Voi răscoli dorințe, rând pe rând,

Iubindu-le misterul interzis.

De-ai ști de câte ori am căutat

Măcar în vis o urmă de sărut

Și cât de-adânc în carne a durut

Suspinul pentr-un dor necugetat,

Negat și alungat din mine!…

Dumbrăveanca - recitare

Cânta o dumbrăveancă.

În zborul ei hoinar,

își mlădia romanța,

ca pana* de cobzar.

Ba răsuna sălbatic,

ba mângâia duios

văzduhul frânt de struna

din viersu-i tânguios.



Cutremura frunzare,

zbârlea…

Prin ce ținut străbați păduri, hoinar

Și nu te-mbie trupul meu fierbinte,

Ispită-n diafanele veșminte,

Festin zeiesc din lapte și nectar?

Prin care iad aprinzi lumini haihui

Și n-ai habar că într-un rai din noapte,

Te-așteaptă bezna grea din boabe coapte,

Păcatul nemușcat din dulci gutui?

Pe gura mea cu chef de vin fructat

Dintr-un…

Se scutură de fluturi toamna

C-un vânt prelung, cu dansul plutitor,

În mine se-nfiripă doamna

Din râul lung al vremii, curgător...

C-un vânt prelung, cu dansul plutitor,

Doinesc frunzarele pe ape,

Din râul lung al vremii, curgător,

Îmi trag tăcerile aproape.

Doinesc frunzarele pe ape,

'Nainte de a adormi pe veci.

Îmi trag…

Ia munții-aceștia de dragoste și dor,

Ce-și cresc pădurile sub aur fin

Și fură-albastrul cerului senin,

Într-un etern tandem, tulburător!

Bea cupa plină a sufletului meu,

Umplută cu ispită și minuni,

Licori ce curg adâncilor genuni,

Cu tot ce-nsemni și-am prețuit mereu!

Să îmi pătrunzi mirajul viu din visuri,

Până-ai s-atingi ușor un…

Octombrie, nălucă solitară

Cu mersul prins în zbuciumări de vânt

Și-aromă tămâioasă sub veșmânt,

Ne scuturi crengile-arămite iară,

Să îți pudrezi pe gleznele bronzate

Lumina grea a frunzelor ce mor,

Să spargi al lor jăratic sub picior...

Un rai al perseidelor brumate

Împrăștiat, ca apa fără vaduri,

Îți freamătă văpăi pe unde…

Cât s-o fi plimbat pe strună

Plânsul sufletului tău,

Ca să oglindească-n cântec

Ce-are bun și ce-are rău?

Cât din lacrima ce-ți curge

Este vis, sau este dor,

Cât din sfânta ei lumină

Este somn, sau este zbor?

Uite! Vezi? N-aș ști a spune

Dacă-al tău duios arcuș

E dulceață, sau otravă,

Prăbușire, sau…

Mai știi, iubite, când, în noapte,

Sub flaut fermecat de iele,

Gustai tămâia gurii mele

Stingându-mi de pe buze șoapte?



Mai știi când chicotea și luna

Înspumegată printre aburi?

Dulci ape șiroiau în jgheaburi,

Iar tu-mi treceai prin plete mâna.



Ce taine ascundeai stângaci

Când, prin șuvițele rebele,

Îmi presărai lumini de…

Tot ascult răscoala zării dintr-un cântec de vântoasă, 

Care-și duce unduirea pân' la capăt de pământuri, 

Ca un murg scăpat din ceruri, cu potcoave de arginturi,

Ce străbate trupul zilei cu galopuri de mătasă.

Doamne, câtă libertate! Dă-mi din ea măcar o goană 

Înspre lumi nemărginite, înspre cer - neîmblânzitul, 

Să îi gust, cu zbor, înaltul, să-i cutremur…

Căzut din vârful moale de penel,

S-a așternut cuminte-n ochii tăi 

Un colț de cer cu raiuri și văpăi,

Lâng-o șuviță strânsă-ntr-un inel.

Am născocit pe fruntea ta un val,

Ce izvora-n rostogolire grea,

Iar neagra lui năvală adumbrea 

O leneșă privire de opal.

Pe un obraz cu albe unduiri

Și-adânci alunecări de…

Nici nu mai știu cum am deschis zăvoare,

Sau ce uluce de portal am spart,

De au putut aripile-mi să zboare

Prin străvezii văzduhuri de brocart.

Din azurii pâraie luminate,

Am adunat ciobite-oglinzi de sori

Și am aprins făcliile-nstelate,

Cât m-am scăldat în spume reci de nori.

Am ascultat concerte lungi de ploaie,

Pornite-n faetoane…

Îi trec cocorii, toamnei, peste frunte,

Cu zbor adânc prin cețuri de argint.

Îi smulge dimineții un alint,

Când urcă-n pribegii, spre cer, un munte.

Aprinde vântul sângele-n podgorii,

Iar boaba tămâiosului gurgui

Primește rotocoale pe pistrui

Și râde către lume din toți porii.

Mai cântă, încă,-a verde tot pământul,

Sub trupul greu…

Mângâie-mi buza, petală a gurii,

Privește-i belșugul lucirii de jar!

Răsfrânge-o ușor și primește-o ca dar,

Ca recele ploii în timpul căldurii.



Lasă-ți răsuflul în colțul curburii

Să-i simt lunecarea, o clipă măcar.

Mângâie-mi buza, petală a gurii,

Privește-i belșugul lucirii de jar!



Să-învie nectar în miez, prăjiturii,

Degustă-i dulceața…

Eu sunt un rai cu fluturi și colinde, 

Un vânt cu dor din glasul de vioară, 

Noian tremurător, ce înfioară 

Un piept adânc.  Îl prinde și-l aprinde. 

Săgeți de foc, miraje fermecate 

Trecute prin a sufletului…

Își poartă codrul răsăritu-n frunze,

Împrăștie lumină peste luturi,

Cuprinde-n palme-o lume la-nceputuri,

Văratic vânt revarsă dintre buze

Și potopește florile cu fluturi,

Iar zările cu dulci miresme-n pânze.

Tăceri se frâng. Își cer cu sârg tributul

Nedreptei legi flămânde de pădure.

Se-amestecă ecouri de secure

Cu urletul ce-a cunoscut…

O, ce război! Șenile prin pătrate, 

Precum un dans cu pași de tăvălugi, 

Cu bieți pioni, infanteriste slugi, 

Ce-i mână-n luptă bice-aristocrate.

Sunt pedestrași. Cai au numai nebunii. 

Dungații clauni, cu strategii cruciș, 

Se sinucid, trecând prin foc pieptiș,

Sau cad din turn, de dragul pasiunii.

Cu funde, cordeluțe și…

Arhaic se înalță, din depărtări, un cânt. 

Pe pajiști se-mpletește aroma de trifoi 

Cu diafana sevă a lacrimii din ploi. 

E ora strălucindă, cu-agheasmă pe pământ, 

Se primenește lumea cu soare și cu vânt. 

Ca din tămâie pare și izul de prin vii. 

Și-or fi uitat parfumul plecate iasomii...

O aurie rază revarsă rai ceresc,

Iar boabe,…