„Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.”

(Eclesiastul 3:1)



M-am odihnit în temple de tăcere,

Așa m-au învățat cândva poeții,

Mi-au spus că lângă ziduri toți drumeții

Aduc ofrandă lacrimi nu avere.



Că pot să-mbujoreze iar pomeții

Ținând în măini destinul cu putere

Așa de strâns cât inima o cere,

Vibrând ca în cutremure pereții.



Trecutul neschimbat în urmă cade,

Ca un strigoi răpus de…

toate căințele te alcătuiesc

împreună cu lacrimile din zid

pe șevaletul timpului

cântec neînțeles de lume

însetat de idealuri

gândul sau sufletul

fără odihnă

în ropotul magic al pașilor

suspină ca o toamnă

sub mantia belșugului

mâinile trudite

ating sprânceana îngerului

veselind clipa care curge

ca un râu de munte

să ne încălzim inimile

din cărbunii tăcerilor

împăcați cu…

"La răscruce de viață nu există indicatoare."- Charlie Chaplin

Rătăcit-au ochii mei printre nopțile vâscoase,

Sub cupola strâmtă-a lumii să respir e un câștig;

Râde inima, fragilă, pașii că-i afund în frig

Și-n pelerinaj neliniști vin în oasele sfioase.

Catedralele de ceață văluresc pe albii sâni

Nu pătrunde nici lumina, ca prin vrajă s-a ascuns,

Mă opun misterioasei și în gândul nepătruns

Lațuri groase, închisoare, făcui…

Câtă răbdare poți avea nu-mi spune,

Mai bine spune-mi cum lumina-n pumni

Ca struguri din podgorii, tu, aduni

Și-o ții la piept când soarele apune.

Ți-e frate răsăritul și cunună

Cu îngerii cei tainici coborâți,

Iar murgul dimineții potcoviți

Cu libertăți divine împreună.

În podul palmei-ți tremură poeme,

Ca-n ciutură imaginea Lui Crist

Că-n poezie chiar și cel de-i trist

Renaște, se smerește, nu se…

Motto: Tescuiesc cuvinte singură și tac

Și doi îngeri cresc din lacrimi liliac.



Prevăzător, sculptez în piatră seacă,

În ziua de ecouri mărginită,

Făptura ta, în suflet regăsită,

Ca înger veghetor care nu pleacă.



Cu un suspin m-arunci între coșmaruri,

Cunosc prea bine frângerea, durerea...

Hipnotică e clipa când puterea

Ofrandă e printre-ale vieții valuri.



O, inimă bogată, sigilată,

Nu te-arcui sub vocile rebele,…

Motto:

"Dac-ai veni-n grădină, ţi-aş arăta în zori

Albine cum se roagă smerite şi se-nchină

Pe fiecare dintre sălbaticele flori,

Ca-ntr-o bisericuţă de rouă şi lumină." Zaharia Stanca





Mâinilor, voi, îndreptătoare-n rugă,

Ca doi păstori de-același neam, deodată,

Duceți prin timp a existenței roată,

Nespusa măreție ca o cingă.



Păstrați amprenta Celui care iartă

Întotdeauna lin și nu în fugă

Că doar iertarea întristări…

Motto:

"Suflete, care stai întins în trupul meu, ce faci acolo?"

Alda Merini

Suflet al meu, un leagăn sub umbrare,

Tu, biet căutător de șoapte sfinte,

Din valuri ieși preaispășit, cuminte,

Stingher, grăbit, cu râvnă către soare.



Și partea ta cerească, dinainte,

Surâde înșelărilor amare,

De câte ori îmbrățișarea doare

Un muritor nu poate ține minte.



Par toate bine-ascunse-n nimb de lună,

Mai mult…

Oftări zburaţi, v-ajungă azi şederea,

Aţi vestejit speranţelor coroana!

Desăvârşirii ascunzându-i pana,

Picioarelor nicicum nu luaţi puterea.



Mi s-a tot spus că timpu-nchide rana,

Că toate-s trecătoare, şi durerea,

Şi-amorul, bogăţia şi plăcerea,

Erup prin lume ca să-şi facă toana.



Bizare povârnişuri... dar ce lucru

Va trebui măruntul să îmbrace

Când şi triumful pare-adesea acru?



Cu sprinteni ochi, cu mâini destul…

                     -Elenei-

De departe te apropii şi te prind în piept nestinsă,

Nu vei ocoli toţi macii care-au înflorit în carne,

Nici colinele de gânduri nu te vor de patimi prinsă

Că mi-a spus mie un înger că lumina le va cerne.



Şi aşa, în orice clipă, duhul bucuriei varsă

Peste frunte lauri, lauri cu strânsoare crudă, verde...

Ca-ntr-o rânduială sacră de vântoase este ştearsă,

Cum îşi şterge omul ochiul care-abia abia…

M-adun de peste tot şi din nimicuri multe,

Aud clopot de jinduri din fiecare os

Uimit şi palid suflet cu scoarțele cărunte

Cu-atâta râvnă strânge fărâma-mi de pe jos.

Tărâmu-acesta floare cu lacrimă-n surâs,

Cu vâsle de lumină şi focuri în călcâi

Stă gol adesea-n taină, că-n taină e împins

Să-şi afle mângâiere prin cel căzut întâi.

Drumeț cu tălpi în cântec şi chip de anotimp,

Cu nerăbdări şi vise mă regăsesc stingher,…

-Varsă-mă într-o lacrimă și șterge praful de peste timp-

Ai pus muza în perfuzii când credeai că e prea rece

Și-ai lăsat-o în saloane bântuite de fantome;

Prin ferestre-i priveai trupul... Ce iubire! Ce simptome!...

Elixir de vrajă arsă peste timpul care trece.

Nu s-a plâns, prealibertina, chiar de-a ațipit de jale,

Ea știa că-i ești aproape c-un oftat în colțul gurii

Și-mpăcată cu destinul nu s-a prins în jugul urii,

Lungi…

-De ceruri... de pământuri-

Lupii care urlă-n suflet nu se-omoară cu securea,

Nu li se jupoaie pielea într-un crâng îndepărtat;

I-am hrănit de-amar de vreme c-am orbecăit aiurea

Şi-acum stau sătui pe labe de atâta ospătat.

M-am rugat la cele sfinte, prin metanii, abătută,

Să-mi oprească paşii astăzi din plecările spre hău,

Piruete-n miezul vieții de pierd ultima redută,

Deși-n poarta veşniciei bat părerile de rău.

Să…

Aştept ceva să-mi fie-asemeni, să respir

Misterios ocean care-şi dezbracă valuri

Când aflu umbre flăcări, cu apele conspir

Să nemuresc dorinţe crescânde-n duh pe maluri.

Cetate tot mai albă, cu aura ca sfinții,

Te va străbate pasul cu-nsingurări senine...

Iar văd cum sparge cerul tenebrele cu dinţii

Și cânt, şi plâns e-n tine când basmul te conţine.

Rupi unul câte unul atâtea noduri gheaţă,

Pe văile-amintirii rămână…

Mi-ai spus cândva, în glumă, cu vocea ta subțire

Că vrei să pleci departe, pe steaua hărăzită;

Îți vezi lumina-n porturi de marinari păzită

Și-n larg, prea răvășită, întreaga ta simțire.

Aș crede că o vrajă de sine te desparte

Și-n trup bântuie ceața cu noaptea mână-n mână,

Că niște reci fantome tulburător îngână

Ciudat cântec sinistru de stânci și pietre sparte.

Împrăștie, degrabă, spre-a cerurilor vamă

Tot ce schimonosește…

De jurăminte-n veac nu mă dezleg,

Cu ele sfarm a lumii nepăsare,

N-am inima-nsetată de-nșelare

Și ce n-am semănat nici nu culeg.

În fața ta mă plec, om bun, și tac...

Să îți vorbească despre toate luna,

Ea este-o curtezană și întruna

Se leagănă-n rostirile ce-ți plac.

Ca vântul ce sculptează stele-n stânci

O magică lucire sapă-n mine

Și slujitor și paznic de ruine

Simt taina ei și…