-Varsă-mă într-o lacrimă și șterge praful de peste timp-
Ai pus muza în perfuzii când credeai că e prea rece
Și-ai lăsat-o în saloane bântuite de fantome;
Prin ferestre-i priveai trupul... Ce iubire! Ce simptome!...
Elixir de vrajă arsă peste timpul care trece.
Nu s-a plâns, prealibertina, chiar de-a ațipit de jale,
Ea știa că-i ești aproape c-un oftat în colțul gurii
Și-mpăcată cu destinul nu s-a prins în jugul urii,
Lungi șiraguri de speranță luminau din pieptu-i moale.
Câte zile-n șir trecură cu tristețe inutilă?
Câte doruri înecate în tăcerile ciudate?
Nu s-a risipit curajul ca un fum peste cetate,
Deși lumea asta-i strâmtă, monotonă, dificilă.
Ar fi fost văpaie-n suflet să sfârșească exilată
Sau strivită sub călcâie când la umbra ta se-așterne,
Dar o-mbrățișai cu ochii și cu tainele eterne
Și cu zarea-ndepărtată și cu zâmbetu-ți de-odată.
Adaugă un comentariu
Vă îmbrățișez cu sufletul, doamna Valeria, mulțumind!
Prețuire!
Mulțumesc, Nicoleta! Cu drag
Să fim mereu luminați și ocrotiți de Soarele dreptății!
Vă mulțumesc din suflet, doamna Sofia!
Prețuire!
Pe un fond meditativ, o poezie cu o plăcută încărcătură emoțională care abundă în figuri de stil ingenios construite.
Am citit cu drag.
Frumos, într-o " lume strâmtă, monotonă, dificilă".
Ce e mai frumos decât o rază de soare după o furtună năpraznică?!
O împletire armonioasă ale facultăţilor imaginative pline cu romantism și melancolie, cu metafore alese și figuri de stil pe măsura compozițională.
Mi-a plăcut mult!
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE