Înseninare

[Denisa Curea Popa]

-Varsă-mă într-o lacrimă și șterge praful de peste timp-

Ai pus muza în perfuzii când credeai că e prea rece
Și-ai lăsat-o în saloane bântuite de fantome;
Prin ferestre-i priveai trupul... Ce iubire! Ce simptome!...

Elixir de vrajă arsă peste timpul care trece.

Nu s-a plâns, prealibertina, chiar de-a ațipit de jale,
Ea știa că-i ești aproape c-un oftat în colțul gurii
Și-mpăcată cu destinul nu s-a prins în jugul urii,
Lungi șiraguri de speranță luminau din pieptu-i moale.

Câte zile-n șir trecură cu tristețe inutilă?
Câte doruri înecate în tăcerile ciudate?
Nu s-a risipit curajul ca un fum peste cetate,
Deși lumea asta-i strâmtă, monotonă, dificilă.

Ar fi fost văpaie-n suflet să sfârșească exilată
Sau strivită sub călcâie când la umbra ta se-așterne,
Dar o-mbrățișai cu ochii și cu tainele eterne
Și cu zarea-ndepărtată și cu zâmbetu-ți de-odată.

[Denisa Curea Popa]

Vă îmbrățișez cu sufletul, doamna Valeria, mulțumind!

Prețuire! 

[Denisa Curea Popa]

Mulțumesc, Nicoleta! Cu drag

[Denisa Curea Popa]

Să fim mereu luminați și ocrotiți de Soarele dreptății!

Vă mulțumesc din suflet, doamna Sofia!

Prețuire! 

[Valeria Merca]

Pe un fond meditativ, o poezie cu o plăcută încărcătură emoțională care abundă în figuri de stil ingenios construite.

Am citit cu drag. 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos, într-o " lume strâmtă, monotonă,  dificilă".

[Sofia Sincă]

Ce e mai frumos decât o rază de soare după o furtună năpraznică?!

O împletire armonioasă ale facultăţilor imaginative pline cu romantism și melancolie, cu metafore alese și figuri de stil pe măsura compozițională.

Mi-a plăcut mult!

Sofi