Ochiul parcă răscolește

stuful des. Se-aude bine

fluierând un solz de pește.

Vântul mut stă să combine

apele în mal. Un clește

prinde raci fără scăpare.

Soarele se scaldă-n ciuturi

însetat. Din deal apare

umbra unor începuturi

de apus. Sălcii impare

printre plete vor să scape

val cu val. Doar piatra știe

cum să acordeze-n clape

susurul. Frunza pustie

curge în plutiri…

Parcă visam. Vedeam doar fumul moale

înșurubat în nemișcare. Gândul,

se-nverșuna …

Se strâng atâtea gânduri în răsucirea rară

din zicerea tăcerii. Credeam că-i…

Abia se-adună pașii când cerbii se aruncă

spre capătul cărării. Copitele sfărâmă

tăcut colbul molatic. O șubredă poruncă

așază-n rând hăitașii. Din mine, o farâmă

de trup îngenunchiază în turmele anume

mânate spre prăpastii. Și frica se ascunde

în prigonitul codru. Fără strigări de nume,

vin cerbii laolaltă din văile profunde.

Lătratul unui câine asmute să ne prindă

în colți tăioși. Opuse, privirile crăpate

întorc…

...Însăgetat cu gândul pășea lumina pură.

În drumul meu prea transparent de ură

ascult cum bate toaca. Ucigându-l,

durerea s-a desprins din ochii falși.

Tenace, a sângerat pe maini bătute-n ace.

Simt cum coboară un glas spre noi.

Lipește, de jalea tânguită-n solz de

pește, un dor cântat la frunze și învelit

în rouă. Lumina,-mprăștiată în gene pe

din-două, e cruce mai ușoară când sare

de nemoarte. Din umăr,…

Se răsucesc ruginele curate în frunze-abia

trezite. Pe-nserate, se-aruncă ceața peste

fiecine. Rămân în zare goluri de durate

fără lumini. Din ramure vecine, coboară

toama-n orice mărăcine. Prin ceață vântul

vine să arate cum aerul se umple-n clavecine.

În toamna capturată de paragini, sunt

protocoale scrise fără margini de a găsi

un loc pentru iubire.

Dar sufletele noastre circumscrise,…

Mocnește setea de tăcere însingurând în meteori

un zbor de clipe rătăcite. Între …

Cădea în urma mea o dâră, o zare fără de-nțeles

neprinsă-n minte. O urcare …

S-au afundat toți pașii în drumul meu proscris

de multele ocoluri. Crăpau de-a valma luturi

rămase …

În zarea nepătată de corăbii

urma să-mi leg privirile …

Se decupează noaptea, obscur, în atmosferă

pornind spre noi tărâmuri. Inceata …

În locul cel mai năucit de soare,

descăleca un înger. Plini de praf,

pe-ogașul abătut …

De la o vreme ploaia își iese din lacustru

și cade …

În lung de timp nu este un loc așa departe

sau dacă este, zile-mi sunt …

Ne va pătrunde huma întregii vieți trecute

cu miezul plin de roșu. Oriunde …

De-atâta amintire, genunchiul se-nfioară

sub crucile de îngeri. Tulpina mă întoarce…

Când timpul face umbra, dar greu a spune cine-i,

vocala e ispită când orbul vrea …

* varianta

Drumul fără îngeri, ca o punte arsă

de gânduri golașe. Stele se mlădie

roți la Carul Mare. In văzduh se varsă,

ca și fulgul moale într-o păpădie,

vânturi adormite, înfășate-n ramuri

galbene de lună. Printre dâre coapte

trag căruța caii necruțați de hamuri.

Din copite drumul s-a pierdut în noapte

fără felinare. Lângă vad, aproape,

chiar mocnind de sete, mersul li-i…