Setea de tăcere

[Dinca Valerian]

Mocnește setea de tăcere însingurând în meteori

un zbor de clipe rătăcite. Între mai des și uneori,

o șoaptă s-a grăbit, căzândă, în întrebări a pune rod,

mai tot ce își dorea să afle. S-a răsfirat timpu' nerod

în aurorele albastre. Din focul gândului pustiu,

nespuse amintiri de seară au refăcut, fără să știu,

o rouă plină de rugine. Spre multele mirări, subit,

vor trece coada peste ceruri cometele care-au iubit

însemn de geamănă iertare. Din vârfuri stoarse de păcat

se sting neștirile durerii în fulgerul ce-a împăcat

descântece care dezleagă. Bătaia vântului n-o rog

să-mi sune falsa melodie în cornul unui inorog.

[Dinca Valerian]

@Chris  Multumesc pentru apreciere

[Chris]

foarte frumos!

[Dinca Valerian]

@gabriel cristea Daca iti place, e de bine. Multumesc pentru atentie.

[gabriel cristea]

Oniric...

[Dinca Valerian]

@ Sofia Sincă Da, setea de tacere este linistea la care am jinduit toata vara asta infernal de incinsa. Se pare ca lucrurile vor sa intre in normal. Multumesc pentru comentariu si apreciere.

[Sofia Sincă]

Împăcare cu sinele deţine cu instrument bine armonizat - liniștea, setea de tăcere, cum o denumești tu. Sentimente, trăiri ce au ajuns la o împăcare a eului, cu modulaţii de timp. Metafore bine alese picurate cu vibrații cosmice. Un poem cu greutate.
Am citit și am apreciat,

Sofi