Cristal

[Dinca Valerian]

Se decupează noaptea, obscur, în atmosferă

pornind spre noi tărâmuri. Inceata revărsare

din umbra depărtării, prin răsărituri sare,

haotică sclipire, în orice punct din sferă.

Îndepărtate-s valuri din forma care tinde

curent spre ziua-n care va incropi pământul

nelimitat în spațiu. Lăsăm deznodământul

înfășurat albastru de zările plutinde

săpate în planetă. Apusul ne scufundă

în negura turnată prea strâmtă altădată.

de multe noi intreguri. Povara ne e dată

ca un cristal de mină împodobit cu fundă.

Pe drum fără hotare, urcat din undă-n undă,

în lungul de capcane stă vremea înnodată.

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazăr  Multumesc pentru apreciere

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Deosebit! 

[Dinca Valerian]

@Mihaela Popa Multumesc pentru apreciere

[Mihaela Popa]

frumos!

[Dinca Valerian]

@Chris  Multumesc pentru lectura si comentariu

[Chris]

foarte frumos redata imaginea poverii, altfel cum am putea sa o ducem....

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă Multumesc pentru comentariu si placerea declarata

[Sofia Sincă]

Foarte interesant! O apocalipsă plină de străluciri... poate o fi mai tolerantă, dacă vom vedea numai lumini strălucitoare, numai cristale... :))

Lumini iscoditoare, imagini nevăzute - imaginație a poetului care dă fiori.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi