Se decupează noaptea, obscur, în atmosferă
pornind spre noi tărâmuri. Inceata revărsare
din umbra depărtării, prin răsărituri sare,
haotică sclipire, în orice punct din sferă.
Îndepărtate-s valuri din forma care tinde
curent spre ziua-n care va incropi pământul
nelimitat în spațiu. Lăsăm deznodământul
înfășurat albastru de zările plutinde
săpate în planetă. Apusul ne scufundă
în negura turnată prea strâmtă altădată.
de multe noi intreguri. Povara ne e dată
ca un cristal de mină împodobit cu fundă.
Pe drum fără hotare, urcat din undă-n undă,
în lungul de capcane stă vremea înnodată.
Adaugă un comentariu
@Vasilisia Lazăr Multumesc pentru apreciere
Deosebit!
@Mihaela Popa Multumesc pentru apreciere
frumos!
@Chris Multumesc pentru lectura si comentariu
foarte frumos redata imaginea poverii, altfel cum am putea sa o ducem....
@Sofia Sincă Multumesc pentru comentariu si placerea declarata
Foarte interesant! O apocalipsă plină de străluciri... poate o fi mai tolerantă, dacă vom vedea numai lumini strălucitoare, numai cristale... :))
Lumini iscoditoare, imagini nevăzute - imaginație a poetului care dă fiori.
Am citit cu deosebită plăcere,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE