Schaltiniena visului de olar

[Dinca Valerian]

Truditul abur dintre pleoape stropește boabele de rouă

pe marginile unei străchini. În toate liniile scoase

amestecă prin smalțuri bezna cu strălucirile vâscoase.

Nimic din urmă nu se prinde peste o altă pată nouă.

Știam că doare suferința când ochiul trage să întindă

o scară între vieți și moarte. Sau, chinuit de amândouă,

din repezitele întoarceri aruncă umbra șovăindă.

O roată plină de ocoluri lasă lumini să se-nfașoare.

În oale se oprește lumea ca piatra simplă în izvoare.

Am poruncit către culoare să se întoarcă în oglindă.

[Vasilisia Lazăr]

Da, am văzut și eu ce spuneți. Eu cred că am chiar de la dumnealui un document al unei cărți care conține 101 schaltiniene. Cred că îl mai am. E o carte a dumnealui. Are într-adevăr și multe reflexive. Dar eu când i-am cerut lămuriri asupra acestui gen, mi-a zis ce am spus. Că trebuie neapărat să conțină o poveste. Posibil să nu fi pătruns eu întrutotul vorbele domniei sale. Offf! Dacă ar mai fi aici cu noi, l-aș întreba mai multe. :((

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazăr Trebuie sa privim lucrurile cu mai multa flexibilitate, desi cred ca orientarea ar trebui sa fie mai mult catre poveste/descriere si nu spre filozofie. Schaltiniena altui anotimp, Schaltiniena previziunilor mayase si altele asemanatoare sunt totusi schaltiniene. Si unele chiar foarte reusite!.

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazăr Si totusi, acest poem spune o poveste, descrie stradania olarului, felul cum el isi gandeste si pune in practica un vis - oala sa. Povestile nu e musai sa fie cu zmei, zâne sau taximetristi. Nici Schaltiniena altui anotimp nu spune o poveste in sensul exemplului pe care l-ati oferit mai jos. Mie imi transmite o framantare de ganduri si de stari interioare, cu alte cuvinte, povesteste/descrie ce se petrece in sufletul cuiva. Si o face intr-un mod foarte bine ales. Felicitari. Nici chiar maestrul In Rosioru nu este strict consecvent preceptului ca schaltiniena trebuie sa fie o poveste. Citesc Schaltiniena previziunilor mayase de pe blogul marinifrim si vad niste ganduri/framantari interioare. Nici vorba de poveste.

[Vasilisia Lazăr]

Da... Ce să zic... E greu... Am găsit și eu fel de fel de exemple. 

Atunci a dumneavoastră nu mai e valerienă, e schaltinienă. A mea habar n-am ce e. :))

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazăr Bine, atunci. Daca nu corespund, nu sunt schaltiniene. Nu este nicio problema. Le voi numi 'valeriene'.

[Vasilisia Lazăr]

Același lucru. Nu spune o poveste. Mi-aduc aminte ca acum când am vorbit cu domnul Roșioru despre acest tip de poezie. Mi-a spus că trebuie musai să povestească ceva. 

Uitați:

Schaltiniena evadatului de la azil (Ion Roșioru)

 

În fața crâșmei troienite taximetristul trist adastă
Să iasă mușteriul care își drămuiește vinul fiert
Și-și tot tergiversează ora când se va-ntoarce în deșert
Unde fantoma azilantei îl va-mbia la o canastă.

 

Se bucură pervers de gustul inelului amanetat
Și-i pare că această iarnă n-a fost de când e ea mai vastă
Și-o iartă-n gând a mia oară pe-aceea care l-a trădat.

 

Crâșmarul somnoros își șterge cu poala șorțului tejgheaua
Și-i cade fisa pentru cine își sparge pieptul cucuveaua.

 

Taximetristu-o să se spele pe mâini cu apa lui Pilat!

Vedeți aici mai multe schaltiniene.

https://marinifrim.wordpress.com/2013/04/17/ion-rosioru-poeme/

Observ că predomină distribuirea rimelor cum ați făcut-o dumneavoastră și cum a zis Valeria. Valeria a studiat mai mult aceste genuri. Știe ce spune. O să fac și eu așa, e mai simplu. La rime mă refer. Dar are și cum am făcut eu, vă asigur, am dat și un exemplu. Eu îl iau pe dumnealui drept reper, fiindcă nu știu pe altcineva care să fi scris schaltiniene. De la noi. Iar dumnealui a aprofundat cu adevărat aceste genuri. 

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca Corectiile se refereau la rime si de data aceasta am respectat regula intocmai. Sunteti prea impulsiva si nu sta bine unui dascal. Toata viata invatam, de cand suntem copii si pana cand nu mai suntem. Dar tehnologia/metodologia invatarii este diferita de la caz la caz. Intr-un fel abordez un copil, altfel abordezi un adult. In fata unui copil, invatatorul are avantajul experientei si al autoritatii, iar copilul, de regula, accepta neconditionat pentru ca cel din fata sa stie mai multe decat el, a trecut prin mai multe scoli si etape ale vietii. Cu un adult, este putin altfel, pentru ca si acesta are experienta lui de viata si cultura. Nu poate fi abordat in genul "asa este, pentru ca stiu eu ce spun", ci trebuie sa i se argumenteze. Mai mult, talentul in a educa un adult consta in a te folosi de experienta si conostiintele lui. Uneori va grabiti, ca acuma de exemplu, si trageti concluzii pripite. Sunt convins ca nu aveti suficient timp si inteleg asta. Dar, daca tot ati pierdut cateva minute sa-mi raspundeti, nu ma certati. Incercati sa-mi explicati ce este bine si este rau. De regula inteleg, pentru ca am inteles si chestiuni mai grele. Ca sunt sau  nu de acord cu ce spuneti, este dreptul meu si nu trebuie sa supere pe nimeni. Ce n-am inteles cel mai mult si nici nu pot sa accept este formularea "Un pretins poet care se respectă". Chiar daca, asa cum spuneti mai departe, "este în măsură să accepte o observație"

[Valeria Merca]

Păi dacă nu am ce să corectez, cred că nu e cazul nici să comentez! :) Că de, d-voastră dețineți adevărul absolut.  Întotdeauna! Asta reiese din comentariile pe care le lăsați în pagină. 

Un pretins poet care se respectă, nu vine cu alibiuri gen "Marele Șef" și altele. Se informează, este în măsură să accepte o observație. 

Cred că am multe lucruri mult mai utile de făcut, decât a mă lupta cu morile de vânt. 

[Dinca Valerian]

@ Sofia Sincă Am vazut in dex ca avem strachina - străchini. Eu am scris genitivul singular strachini, desi ma batea gandul ca străchini ar putea fi mai corect. O sa vina si dna Merca, dar n-are ce sa corecteze. Multumesc pentru apreciere si comentariu.

[Sofia Sincă]

Ce frumoasă este povestea acestei străchini.

O roată plină de ocoluri lasă lumini să se-nfașoare.

În oale se oprește lumea ca piatra simplă în izvoare. - un univers al olarilor stă scris în aceste două versuri.

Pentru corectare... să vină Valeria Merca.

Eu m-am bucurat de o poveste sensibilă!

Sofi