Adept al iernilor cuminți,

Ce bat la porți de neuitare,

Presar surâsul din dotare

Pe crivățul ținut în dinți.

Clasez himerele fierbinți,

Printre păcate liniare,

Adept al iernilor cuminți,

Ce bat la porți de neuitare.

Erori cu aere de sfinți,

Sortate pașnic în dosare,

Își deapănă ninsori neclare,

Stârnindu-mi veștede dorinți.

Adept al iernilor cuminți...

Sub nucul din ogradă mi-am stins copilăria,

Pe crengile-i bogate poveștile atârnă;

Din vise încifrate s-a întrupat stafia

Candorii, ce-și ițește fizionomia-i cârnă.

Sub nucul din ogradă, iubirea mi-a fost teacă

(De pavăza-nnoptării mi-era sau nu străină),

Dar albia luminii de-atuncea este seacă,

Fâșiile speranței de-un lujer se anină.

Din fiecare frunză cules-am nestemate –

Secunde-mperecheate mustind a…

M-ai mângâiat cu slove din coajă de copac,

Pe-un pat din răsărituri și veri imaginare,

Mi-ai desfrunzit surâsuri ce-n rouă se prefac

(Prin aripă de flutur, lumina stea îmi pare.).

Am înțeles îndată că mai există „noi“,

Sub raze destrămate de frig și așteptare;

Prin ropote de vise și gemete de ploi,

Apusul din privire devine sărbătoare.

Mi-ai explicat afabil că valurile mor,

Ducând cu ele timpul sfărmat…

Se adumbrește visul – suprema evadare

(De-i alb sau mov, ce-ți pasă, spre stele când te poartă?)

Și rupe noaptea-n două sub fibrele-i amare

(Îți leagă amăgirea de-a cerurilor toartă.).

Cărăm povești în sacul proptit de Carul Mare,

Ni-e inima o liră ce plânge, oropsită,

Iar pavăză, cuvântul – pumnalul din dotare,

Ne-ajută să accedem, pe post de adamsită.

Pe lună și pe soare, adesea rămășaguri

Mai pus-am…

Ucigătorul meu cu ochi căprui,

Ți-am rătăcit parfumul prin poeme,

Azi nu mai sprijini cerul nimănui

Și nu-i mai zici minunii să mă cheme.

Ne-am adunat bucățile de nor,

Cu tot cu vise strânse-n cazemată,

Azi nu mai pot din stele să cobor,

Tu să mă cerni prin zările de vată.

Oricâte ploi s-au răstignit în noi

(Sărmani ciorchini ce-atârnă pe o viță),

Aceeași sevă ne-a hrănit apoi;

Azi din trecut mai…

Ne batem joc de clipa ce-o avem,

În soarta măcinată-acut de boală,

Sportivi nătângi, cu iadul în tandem,

Printre ninsori mai dăm o rotocoală.

Am obosit să credem în minuni

Cu aripi moi pe umbre de cuvinte

(Abia mai poți din visuri să te-aduni,

Să te târăști, încet, spre înainte.).

E prea târziu să mai gonim prin timp,

Cu o valiză plină de comete,

Am importat himere din Olimp,

Ni-e viitorul gri și…

Ne-am dezlegat himerele de noapte,

Rătăcitori prin visele-mumii,

Iubitul meu, să paștem mere coapte,

La herghelia plină cu stafii!

Ne-am dezlegat de orișice cutumă,

Cu-nstrăinarea facem legământ,

De sub zăpadă prinde-mă și du-mă

Acolo unde pescăruși mai sunt!

Ne-am cununat nădejdile în soare,

Țintind pământul – leagănul fidel

(Pansați la stele când Lacteea doare),

Aveam neantul cel din…

Ce bine-i să te ții poet

În lumea asta „pudibondă“,

Să legi cuvinte cu șiret

În mlădieri de anacondă!

Dar și mai bine-i să citești

Ori să înoți, vizând programe,

Precum delfinul printre pești!

(Trăiești pe net iubiri sau drame.)

Și câte poți să mai înveți,

Când te „agăți” de monitoare,

Zgâit la titluri, te desfeți,

Căci de la „drog” nu ai salvare!

Eu sunt un cititor…

Povara pietrelor din noi

Întipărită-i pe retină,

Cu simțăminte-n carantină

Greblăm păcate-n mușuroi.

Deschis-am poarta la noroi,

Sperând la izul de rășină;

Povara pietrelor din noi

Întipărită-i pe retină.

Purtăm, cu fițe de eroi,

Sub noul văl, aceeași mină,

Pe-o scenă care se înclină,

Împiedicați ades de ploi.

Povara pietrelor din noi...