cu întunericul în coaste

alergi pe pajiștea trecutului

coșmarurile se scurg prin firele de iarbă

încerci să-ți vindeci

insomniile ocazionale cu produse naturiste contrafăcute

au și nopțile albe durerile lor

cumpărate la prețuri derizorii dintr-un second falimentar

crăpăturile pereților

martore la somnul tău obosit

veghează sfidând liniștea

te întrebi dacă dormi sau ești treaz

vise extaziate mor în…

uneori e greu să fii tu

în spatele draperiei

te strecori printre anotimpuri

înflorind sub zăpezi

din rădăcini zdrelite de timp

te reconstruiești sub dărâmături

din gânduri amorfe

prăfuite de așteptare

suspendat pe vârfuri

ca o balerină pe poante

într-un spectacol cu sala goală

pășești ușor peste neliniști/deziluzii

să nu te-audă regizorul

cu surâsul căzut peste pragul ușii

îți…

vocea interioară

țipăt de pelicani flămânzi

în gușile burdușite așteptarea

călărim pe cocoașa minciunii

hopurile ne zgâlțâie/mutilează suflete somnambule/servile

captive între o plecăciune și următoarea

vizitatorii pârtiei dintre azi și mâine

dintre niciunde și aici

dintre a fi și a nu fi

pe pojghița de nea

frica de căderi ne ține departe de schiuri

ne consumăm…

stau la taclale cu mine

țin clipele acoperite de crusta timpului

în colivie

pe post de companioane

aproape îndrăgostită de viață

îi scriu declarații tardive

transced sentimente acuzându-le de exhibiții

le proptesc fruntea de tâmpla-mi rece

obosită de urmărirea nimicului care se întâmplă

îmi sorb picătura de libertate

așteptând minunea din spatele gratiilor

singurătatea așezată pe fotoliu în fața…

aproape vie sub masca nopții

îmi încrustez holograma vieții într-un colț de răsărit

nefericirea

o ecuație din puncte dispersate

între care vibrează chemări cerșind un răspuns

zâmbete mercantile amorțite la hotar de cuvinte

zile cu azurul strivit de bocancul remușcării

mă-nchid în cochilia timpului pârjolit de neliniști

atinsă de flacăra neputinței

scrumul se împrăștie într-o mare de iluzii

cu fruntea atingând…

Prin lumea alergând sinucigașă

Spre singura direcție rămasă,

În bezna din a nopților crevasă,

Sunt frunza sfărâmată-n a ei fașă.

Aud alarma ultimelor ramuri,

Călcată-s în picioare de natură,

Răcnesc pătrunsă până la nervură

De spinul din a` gândurilor hamuri.

Din seva unui arbore lunatic

Absorb un nou extract de fericire,

Râvnitul antidot la prăbușire –

Un vis ratat sub zâmbetu-i…

Pe buze de-ntuneric scrâșnește-un țipăt sec,

Suspină pe fereastră o lacrimă amară,

E-această nouă toamnă fiorul intrinsec

Al spinilor căinței din searbăda mea vară.

Mă ghemuiesc la pieptul zăbavnicelor ploi,

Vioara amintirii mai tremură din coarde,

Deschid răvașul nopții din visurile-mi sloi,

În palmele de humă se-adună frunze-n hoarde.

Furtuna-nsingurării mă strigă-nfiorat,

Vitrina unui suflet pierdut se…