cu întunericul în coaste
alergi pe pajiștea trecutului
coșmarurile se scurg prin firele de iarbă
încerci să-ți vindeci
insomniile ocazionale cu produse naturiste contrafăcute
au și nopțile albe durerile lor
cumpărate la prețuri derizorii dintr-un second falimentar
crăpăturile pereților
martore la somnul tău obosit
veghează sfidând liniștea
te întrebi dacă dormi sau ești treaz
vise extaziate mor în fașă
un comis voiajor le cară în spinare
răsăritul se suspendă
existența bolnavă te apasă pe piept
perturbându-ți bioritmul
conștiința ridată
așteaptă un ultim tratament de înfrumusețare
în singurul colț liber din eul tău
Adaugă un comentariu
Laura, Angi, domnule Burdușa: vă mulțumesc pentru popasul în pagina mea și pentru semnul lăsat! Drag,
:-)) Domnule da Coza, pe mine cuvântul "maidan" mă duce cu gândul la bieții câini vagabonzi de pe străzile noastre! Prefer "pajiște", cel puțin până găsesc altceva, mai interesant! :-)
Poezia aceasta este, într-adevăr, mai mult una "de stare", decât una de epatare... intelectuală! Există în ea, totuși, suficiente figuri de stil pentru un... exercițiu, mai ales că... nu am vrut să "chinui" pe nimeni! :-) Stimă,
Doamna Sofy, mă bucură trecerea dvs. prin pagina mea! Da, poemul meu e un exercițiu, cum bine ați remarcat! :-)
Varianta dvs. nu sună deloc rău ("vise extaziante"), doar că... nu există în dicționar, cel puțin la mine, așa că nu știu dacă se poate folosi, deși am mai auzit exprimarea aceasta! Eu mă gândeam că visele extaziate mor în fașă, fiindcă extazul lor e prea scurt (ele au fost "extaziate" de la naștere, de aceea dezamăgirea e și mai mare atunci când mor brusc)! Cu stimă,
pajiștea trecutului??? Ah, ce bucolic! Dar tu nu asta ai urmărit! Zi măcar maidanul trecutului!
O poezie extrem, extrem de săracă în epitete! „În chinuirea epitetelor, stă poezia!” spunea Cioran. Tu, nici măcar epitete nu ai!
da Coza
Mult descriptiv... ar fi fost bine, ar fi căpătat sens de poezie dacă ar fi integrat cât un vers de forță, pe ici pe colo, câte un punct de rezistență. Nu ai făcut altceva, decât ai explicat o insomnie puțin metaforizată...
vise extaziate mor în fașă - acest vers nu are sens. Dacă visul moare în fașă nu ajunge la extaz. Poate vise extaziante...
Pentru exercițiu e bunicel.
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE