Tot împachetez iluzii
şi le vâr sub nori.
Cerul se miră
că oamenii poartă
atâtea vise
într-un geamantan fragil.
Dintr-o iluzie în alta
urc şi cobor
într-un tren ce mă duce
tot mai departe de mine.
Şi parcă m-aş ascunde
într-un vis,
să mă ducă în staţia
unde soarele mă aşteaptă
la o cafea,
să storc din…
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea la Februarie 16, 2017 la 4:00pm — 12 Comentarii
Pe prispa iernii,
gândul aşteaptă buchete
de ghiocei,
umeziţi de şoaptele tale, mamă!
Îmi vorbeşti acum
prin lumina şubrezită de umbre
şi faci din a mea clipă,
ecou de infinit……
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea la Februarie 3, 2017 la 2:30pm — 7 Comentarii
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor