Tata

Tată, nu ai mai rămas să culegi
anotimpurile mustind de viață
să-mi așezi în glastră copilăria
cu mirosul unui veac făr’ de singurătate

vino, prinde-mi în păr primii ghiocei,
primăvară să danseze prin minte
un vals știut doar de noi

în grădina din fața casei
plivesc dorul sălbatic
dar tot crește până la nori
îmbrăcând câmpiile sterpe

te naști mereu în versul meu
sărutând tandru fruntea cuvintelor
frământ metafore cu palmele viitorului
adaug esența zărilor pierdute
să-ți pregătesc un tort de ziua ta
pe care m-ai lăsat s-o petrec singură
clipele dulci-amărui le garnisesc cu amintiri,
iar timpul se căznește să le sufle

în fiecare noapte reintri în visul meu
încă nu am găsit o formulă să te pot păstra
în diminețile deranjate de mersul stelelor
adorm din nou în sudoarea răsăriturilor.

În memoria tatălui meu, care azi ar fi împlinit 80 de ani.

Vizualizări: 104

Îmi place

Membri cărora le place: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr Grădinariu pe Februarie 24, 2019 la 2:51am: Frumos și emoționant, dar sunt de aceeași părere: se mai putea concentra, iar unele versuri puteau chiar să lipsească. Oricum, nu am cum să nu remarc progresul tău poetic, Lavinia.

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Februarie 20, 2019 la 12:09am: Rezonez, ca om. Ca cititor de poezie, aș fi dorit mai multă esență.

da Coza

Comentariu publicat de Lavinia Elena Niculicea pe Februarie 18, 2019 la 5:46pm: Mulțumesc pentru popas și apreciere, Ana Cîmpeanu! Da, e greu, dar faptul că pot să scriu despre el îmi atenuează durerea. Dumnezeu să-i odihnească! Cu drag!

Comentariu publicat de Lavinia Elena Niculicea pe Februarie 18, 2019 la 5:44pm: Mă bucur că ai rezonat cu versul meu, Valeria! Mulțumesc pentru sugestii!

Comentariu publicat de Lavinia Elena Niculicea pe Februarie 18, 2019 la 5:43pm: Mulțumesc pentru prețuire, Angelina!

Comentariu publicat de Lavinia Elena Niculicea pe Februarie 18, 2019 la 5:42pm: Mulțumesc pentru lectură, Sofi! Îți respect părerea!

Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Februarie 17, 2019 la 1:55pm: Frumos, mă bucur că poți să scrii despre tatăl tău. Al meu nu mai este de trei ani și îmi face rău să mă gândesc la el.

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Februarie 13, 2019 la 3:22pm: Cuvinte rostite din suflet...

Ai construcții/ metafore reușite, poate ai lungit-o un pic pe alocuri. În s4, spre exemplu, aș renunța la versul: „pe care m-ai lăsat s-o petrec singură”.

Am rezonat.

Comentariu publicat de Nădejde Angelina pe Februarie 12, 2019 la 1:25pm: în grădina din fața casei
plivesc dorul sălbatic
dar tot crește până la nori
îmbrăcând câmpiile sterpe

Emoţionant!

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Februarie 12, 2019 la 11:09am: Monolog cu tata. Pentru tine este foarte important, cred. Pentru noi, prețuim cu demnitate omul ce a fost, însă ca poezie... puțină valoare.

Dar este doar părerea mea.

Sofi