112

[Lavinia Elena Niculicea]

sun la 112
chem toate dorurile
să-mi acorde primul ajutor
nu e nimeni de gardă

mesageria bunăvoinței lipsește
un infinit de urgențe
așteaptă la rând pe un birou prăfuit

legată la ochi de povești fără nume
tastez în neștire cuvinte
cu sens necunoscut
să pot neutraliza interferențele 
animalice ale lumii

la celălalt capăt al firului
se aude propriul ecou

de-am putea apela 
la orice oră mângâierile mamei 
am fi salvați.

[Ion Lazăr da Coza]

Rezonez.

da Coza

[Lavinia Elena Niculicea]

Vasilisia, ai dreptate! Mulțumesc frumos pentru apreciere! Cu drag!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

la celălalt capăt al firului
se aude propriul ecou

de-am putea apela 
la orice oră mângâierile mamei 
am fi salvați.

Ceva similar cu ceea ce a circulat zilele acestea pe facebook - când ești în primejdie, sună-ți părinții. Ei sigur te vor salva. Doar că, în multe cazuri, părinții nu mai pot răspunde. O poezie emoționantă pentru care te felicit.

[Lavinia Elena Niculicea]

Mulțumesc frumos pentru lectură și aprecierea poemului, dragă Sofy! Da, este revoltător și regretabil ce s-a întâmplat. 

Cu drag!

[Lavinia Elena Niculicea]

Dragă Mihaela, mulțumesc pentru popaș și apreciere! Cu drag!

[Mihaela Suciu]

112 îmi merge la suflet! Atât de gentil surprins evenimentul și singura speranță într-o lume surdă. Admirație, Lavinia!

[Sofia Sincă]

Impresionant, Lavinia. Cu atât, cu cât știm și suntem oripilați de ceea ce s-a petrecut săptămâna trecută.

Cât de simplu și de real ai găsit rezolvarea în ultima strofă! Numai mama, doar mama.

Un poem frumos și bine conceput.

Am citit cu multă plăcere,

Sofi