Pe prispa iernii,
gândul aşteaptă buchete
de ghiocei,
umeziţi de şoaptele tale, mamă!
Îmi vorbeşti acum
prin lumina şubrezită de umbre
şi faci din a mea clipă,
ecou de infinit…
Doamne, ai făcut din bulgări de cer
făpturi de lumină,
Nu s-au topit la sărutul morţii…
Din ce stele vin ele
şi pe ce Cale se întorc către Tine?
Îmi dau drumul pe derdeluşul
viselor,
îmi amintesc cum e să fii copil,
dar vocea ta, mamă, nu mă mai cheamă
în cerdacul iubirii.
O lacrimă patinează-n ochiul durerii
iar florile îngheaţă în glastra
întrebărilor…
Iată, mamă, am dat cu rimel
ochii visului,
îţi zăresc pe retina stelelor,
zâmbetul fragilizat de riduri
Dă la o parte norii,
să-mi poţi vedea zborul,
mângăie-mi aripile să mă înalţ
acolo unde mugurii aleargă
la braţ cu verdele
şi nu-şi uită primăvara –
mama ce i-a alăptat la sânul mirării,
că pot înflori prin omătul timpului.
Adaugă un comentariu
Vă mulţumesc frumos tuturor pentru lectură, pentru sugestii şi pentru apreciere! Cu drag!
face\făcut la un vers distanță. Supără!
Mesajul emoționează. Dar...
da Coza
Descărcare din preaplinul traumatismului sufletesc. Însă sună a bocet. E puțin pueril și mult patetic.
Dacă ți-a făcut bine, e ok.
Sofy
Pe cât de trist, pe atât de simţitor poemul tău, Lavinia!
drag,
(fără virgulă după clipă, v7, si după îţi zăresc pe retina stelelor)
Of Lavinia, durerea ta urcă spre cer alături de făpturile de lumină. Am citit şi am lăcrimat..
Emoţionantă poezie!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE