E pentru prima dată când mă certi, nevinovat fiind

s-au rupt cuvintele prin gând, s-au dezlegat tăceri

şi tot la tine vin cu braţe tremurânde să-ţi cuprind

tristeţea ochilor rămasă-n umbra clipelor de ieri.

Nu ţi-am greşit, nu vreau nicicând să-ţi fiu povară

dar visele te-aduc în somnul meu cu fiecare noapte,

încep o altă zi când soarele în mine se strecoară

şi paşii răscolesc ţărâna ce-o lasă glasul între…

Cuvintele aveau miros de trandafiri,

pluteau sub privirile mele fără să le-aud

mă bucuram sărutându-ţi buzele

cu gândul, uneori cu buzele, minunată pereche,

iarba creştea sub talpă până la coapsa gestului

prin care mâinile îmbrăţişau cerul,

învăţam să trăiesc în golul dintre anotimpuri,

mă loveam cu fruntea de soare

simbioză între tăcerile florilor, între neliniştea frunzelor

şi ramuri cu vârful îndoit de lumină,

umerii tăi aveau răbdare cu…

Am ochii plânşi, sufletul rupt în sute de fâşii

deasupra fulgeră ca-n basme din trecut,

am răni pe trup, am răni în gând ce nu le ştii

pentru că te-am ucis şi-n ele te-am crescut.

Sunt port la ţărmul unui vis trăit de amândoi

unde se-ntorc corăbii de prin larg,

mă las bătut de vânturi şi răvăşit de ploi

când valuri înspumate de suflet mi se sparg.

Te las răpită de furtuni când împotrivă-s toate

şi mut corăbiile-n port să nu pot…

Nimic nu se schimbă-ntre noi, nimic nu-i pierdut

apusul e încă ascuns prin păduri şi cuvinte,

doar plugul cu vise din noapte spre zori a trecut

lăsând între tâmple o brazdă-n aduceri aminte.

Mă seamănă mâine-n pământul stropit de lumină

şi lasă fereastra deschisă spre toate ce sunt,

statui fericite ce-şi strigă uşor trecutul la cină

servindu-i tăcerea păstrată-n al vieţii cuvânt.

Cuprinde-mă-n braţe…

Ne-am rătăcit sau nu de timpul ce-a trecut

lăsându-ne ofrandă cuvinte-n prag de seară,

vom şti când printre gesturi simţi-vom un sărut

rănit de nostalgii ce-n suflet se coboară.

Vom creste printre pietre cu sufletul în stâncă

unde eternitatea se-ascunde de iubire

şi nu vom afla mâna ce-n hăuri ne aruncă

legând de fruntea vremii, trecut şi amintire.

Trăim acum povestea crescută-n primăvară

o mare…

Afară-i soare primitor, doar lumea-i diferită

de cea prin care am trecut cu clipele-mpreună,

când te-ai ascuns în vraja ei lăsând nelămurită

trăirea unui sentiment cu-o strângere de mână.

Mărturisesc că-mi este teamă de ploile ce vin

să-mi biciuie pervazul vieţii sălbatic şi bizar,

de-aceea soarele îl vreau când gândurile-mi ţin

să treacă-n anotimpul tău din ce în ce mai rar.

Ţi-am dăruit iubiri şi veşnicii, poate mai mult…

Plouă mărunt într-un oraş murdar

localnicii stau răbdători lângă vitrine,

purtând discuţii între ei protocolar

despre scumpiri şi semnele divine.

Bătrâni îmbratişaţi de frumuseţe

cu stropi de ploaie-n părul argintiu,

vosbesc de fulgere ascunse în tristeţe

şi curcubeiele care răsar târziu.

Femei frumoase cochetând cu clipa

îşi povestesc de rochii nepurtate,

de cearcăne care-şi sporesc risipa

sub pleoapele de tremur…

Toate cuvintele tale s-au strâns în jurul meu

nu pot pleca, nu pot rămâne

nu am nicio direcţie trasată

miros frumos gândurile ascunse în ele

dovadă că sentimentul are miros de floare

am păşit cu atenţie să nu calc pe litere

deveneau tăceri şi e dureros când vorbesc între ele

produc atâta zgomot

acum fac legătura de ce frazele lăcrimează

tristeţea cuvintelor şi biciuitul tăcerilor

le rup, le lasă neterminate, uneori nerostite, ucise

nu au…

Nu trebuie să-mi spui de două ori

o inimă nu minte niciodată,

pe vetre-ncinse stinsele culori

au devenit prin amintiri o pată.

Nu-mi reproşa că-ţi dăruiesc iubire

în mine-s dimineţi cu soare

şi clipa e-mpietrită de uimire

că ţi-am găsit un rost prin fiecare.

Vreau să-ntelegi de ce visez întruna

şi leg de noapte zilele de vară,

am împărţit în două săptămâna

cu dimineţi prin fiecare seară.

Nu cred în…

Lăsaţi-mi o clipă tăcerea să-mi spună

când mii de cuvinte în umbre se sting

si-n ape aprinse cu aşchii de lună

cand fluturi în zbor de stele se-ating.

Să-mi spună de ploi şi frunze ce mor

răpite de vânt în goana-i nebună

şi iarbă-i rănită de-al vremii picior

de toate, iubito, tăcerea să-mi spună.

Vorbeşte-mi şi tu cu-aceeaşi plăcere

de freamătul străzii rămase pustii

sub ploia de stele din vechi…

Am încercat să-ţi scriu, cerneala avea o culoare străină

parca semăna cu sentimentul meu, era ştearsă

cineva virusase plăcerea

mâna tremura de neputinţa gestului

era dificil şi greu de depăşit momentul

încercam să mă conving de realitate

fără să înlocuiesc clipa

punctul de trecere spre eternitate

şi totuşi de ce sunt aşa mulţi care-o căuta

unii spun că fericirea seamănă cu noi

alţii spun că are o mare pasiune

pentru apus, răsăritul nu…

Aproape zilnic stări de fericire

se schimbă-n deprimări, dezamăgiri

când înfloresc ciulinii prin iubire

şi se rotesc apusuri în priviri.

Trudim neputincioşi într-o ispită

păcătuind cu rost şi fără rost,

sperând să fie clipa mai grăbită

în zbor de fluturi fără adăpost.

Cad curcubeie-n umbre de trădare

pădurile tresar lângă furtuni,

răpindu-ne din vis pe fiecare

când ploile-nfloresc lângă genuni.

Aproape zilnic…

Pe poarta ruginită agăţată într-un singur sentiment

a intrat ieri o îndoială, un fel de nelinişte

fără să bată, fără să strige, fără .....

s-a aşezat pe verdele dintre noi,

am încercat s-o alung, zadarnic

avea într-o mâna promisiunile tale

şi în cealaltă aşteptările mele

le-a aruncat spre cer, zburau frumos

promisiunile tale spre undeva,

aşteptările mele s-au adunat una lângă alta

nu aveau aripi

erau pământene, erau trăirile…

Vorbesc suspinele-ntre ele 

când morţii trec spre cimitir 

cu lumânări în loc de stele 

ce ard pe vetre ca-n delir. 



S-a sinucis pentru-o iubire, 

când viaţa nu i-a fost de-ajuns 

s-o lege-n mii şi mii de fire 

punând tăcerea prin răspuns. 



Se-aud…

Când am trecut prin dreptul inimii tale

am simţit cum a mea se frânge

explicaţia o ştiam de mult

îmi lipsea durerea cu gustul ei plăcut

să mă pot defini

am mers cu ea frântă fără să-mi dau seama,

mă roteam într-un cerc alb

căruia nu-i voi cunoaşte diametrul,

medicii mi-au spus că iubesc

nu le-am cerut părerea şi m-au scos

de pe lista gratuităţilor

am vrut să le vorbesc de noi

m-am abţinut, oricum eu eram

pacientul, omul cu…

Îmi cad pe gene raze de lumină

sălbăticia frumuseţii în păduri,

când doar amurgurile au o vină

lăsându-te privirile să-mi furi.

În palma mea dorinţe se trezesc

mutând pădurea dincolo de gând,

fiindu-mi mai uşor să te găsesc

pe malul dintre şoapte aşteptând.

Îţi înfăşor pe coapse înserarea

şi păru-ţi despletesc printre copaci,

când visele sfidează depărtarea

fără să-ntrebe cât de mult le…

Sunt singur, deasupra pământului ploua

sprijineam cu mâna umbra

unui copac smuls din rădăcină,

am vrut s-o ţin dreaptă până va răsări

curcubeul,

câteva păsări s-au ridicat spre cer

cu ploaie cu tot, au vrut să fie mai aproape

de soare, dar norii erau prea negri

şi n-au zărit decât o scânteie

de fulger,

îmi amorţise privirea şi mă fulgerau

înserările, umbra copacului plângea odată

cu ploaia, lacrimile ei brăzdau

gesturile, vroiam să fie…

Cad cioburi din oglinzi pe duşumele,

secunda îşi lasă umbra pe ziduri

doar şoaptele noastre se caută

pe umerii lăsaţi fără mângâieri,

gândurile au o crustă de gheaţă

rămânând captive între prezent

şi amintire,

trebuia să ne-mbrăţisăm până la epuizare

să ne muşcăm cuvintele,

să presărăm prin nimicuri plăceri,

sau anunţat furtuni

şi nu-mi las privirea mai departe de tine

uneori când o pierd căutându-te

se-ntoarce singură sub pleoape…

Uneori simţim în feluri diferite 

mirosul ploii-n zilele de mai, 

când toate ni se par grăbite

Când serile trec pe aripi de vânt

şi clopotele bat printre stele căzătoare

se întâlnesc sufletele statuilor

vorbesc grăbite despre eternitate

lăudând măreţia clipei

a fost momentul meu potrivit

nici nu mai ştiu dacă mi-a fost teamă

paşii striveau aparenţele, era începută tăcerea

priveam cum se desprind liliecii de cer

cădeau ca nişte lumini negre

printre privirile noastre

sărutul tău păstra obrazul cald

aducandu-mi aminte cât de…