Port la ţărm de vis

[Vezi blog]

Am ochii plânşi, sufletul rupt în sute de fâşii
deasupra fulgeră ca-n basme din trecut,
am răni pe trup, am răni în gând ce nu le ştii
pentru că te-am ucis şi-n ele te-am crescut.

Sunt port la ţărmul unui vis trăit de amândoi
unde se-ntorc corăbii de prin larg,
mă las bătut de vânturi şi răvăşit de ploi
când valuri înspumate de suflet mi se sparg.

Te las răpită de furtuni când împotrivă-s toate
şi mut corăbiile-n port să nu pot fi găsit
de umbre care se strecor în fiecare noapte
cu-acelaşi val necunoscut ce tâmpla mi-a lovit.

Am ochii plânşi şi iarăşi vreau să-mi amintesc
cum te-am privit şi m-am ascuns în tine
să-mi aşezi sufletul la loc iertând dacă greşesc
când număr rănile nevindecate-n mine.

[Sofia Sincă]

Nostalgie, melancolie, tristeţe. Nori misterioşi poartă gânduri neştiute făurind amintiri răvăşitor de triste, o romanţă cu multe lacrimi.

Şi totuşi are frumuseţea ei!

Sofy!

[Chris]

Sufletul ca port al unei mări agitate de frământări şi regrete. Liniştea mării vine din iertare. Frumos! 

[Ion Lazăr da Coza]

bazmele > basmele

Sunt port la ţărmul unui vis trăit de amândoi

Nostalgie înnobilată de o zicere superbă.

da Coza