Paşi de statui

[Vezi blog]

Nimic nu se schimbă-ntre noi, nimic nu-i pierdut
apusul e încă ascuns prin păduri şi cuvinte,
doar plugul cu vise din noapte spre zori a trecut
lăsând între tâmple o brazdă-n aduceri aminte.

Mă seamănă mâine-n pământul stropit de lumină
şi lasă fereastra deschisă spre toate ce sunt,
statui fericite ce-şi strigă uşor trecutul la cină
servindu-i tăcerea păstrată-n al vieţii cuvânt.

Cuprinde-mă-n braţe dorindu-ti să-mi vorbeşti
de tot ce se-ntâmplă pe soclul statuilor vechi,
pe mine-ntre umbre de stele cu greu mă-ntalnesti
aşezând veşnicii prin lacrimi de îngeri perechi.

Nimic nu se schimbă-ntre noi, vom merge-mpreună

copacii-şi păstrează mireasma prin ramuri,
doar plugul cu vise încearcă spre ziua să-mi spună
că paşi de statui dansează sălbatic sub geamuri.

[Vasilisia Lazăr]

Mesaj și emoție există, dar NU, trebuie într-adevăr refăcută. Nu e vorba doar de versuri lungi, greoaie, ci și de poticneli prozodice. Și nu e cazul la d-voastră.

Cu drag,

[Sofia Sincă]

Recunosc poetului G.Ungureanu de la începutul scrierilor lui. Versul lung, greoi dar cu mesaj sfinţit de iubire. Încă de la titlu poezia edifică tristeţea autotstăpânitoare a poeziei, mesajul trecut prin furcile caudine, dorinţa melancolică de împlinire a iubirii.

Admiraţie, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Versuri lungi, nemuzicale.

Mesajul subjugă cititorul.

da Coza

[Chris]

Versuri romantice şi frumoase! :))