când trece ea, zebra

mă cuprinde febra

când își adie părul

îmi saltă în gât mărul

și oftez din plin

când ea trece lin

peste mine în salt

arcuit și înalt...

si mă uit prostit

la piciorul dezgolit

ce mi l-a pus pe gât

să nu mai cuvânt!

să nu mă avânt!

nici n-aveam de gând

să mai strig în vânt...

în zadar grăiesc

sub picior domnesc

sub papuc ceresc!

sunt umilul, sunt…

cum strici tu râzând

tăcerile mele...

îmi vine să te vând

pe-un braț de surcele

râzând mă faci să cred

că ard în zadar

că degeaba șed

pe vatra de jar

și mă scutesc de viață

și mă ascund la față...

numai fiindcă aștept

plan divin și nedrept

plan nedorit așteptat

din semne mute aflat

și n-am cum să fug

să fug de pe rug...

iar tu strici râzând

ritul meu solemn

îmi vine…

obosite de drum, abia-mi mai târam

picioarele grele... și-abia-mi mai duceam

povara din spate precum calul în ham

adormisem sub cerul adânc și visam

eram ușor și dansam...

mă priveam cu mândrie în fiece geam

un tânăr efeb... îmi plăcea ce vedeam

tânărul falnic eu însumi eram

vesel în cale tuturor le zâmbeam

printre oameni și lucruri dansam...

valsam fără teamă printre oameni și cai

alergam către tine ca bigotul spre…

vino cu mine, albă pisică!

desculță ești, gracilă și mică

nu vezi? ai rămas singurică

pe prispa casei, prin bătătură

nici zare de vreo altă făptură

și dacă te uiți prin ferestre

acel cine-a fost nu mai este

prin odăi nici urmă, nici suflare

nici foc în vatră, nici lumânare

numai tu stai întinsă la soare

leneșă, blazată, nepăsătoare

oare nu știi că stând se moare?

mergând cu mine mai ai o…

beau apă divină din strachina domnului
cu sete beau apa din sfântul pahar
și simt cum încet mă preaumplu de har
și intru ca-n mare în liniștea somnului

mă-nalț ca o cruce în negrul văzduh
și văd cum pulsează a vieții scânteie
zvâcnind ca un sân învolt de femeie
devin dintr-o dată doar logos și duh

ne-nvinse ceasul în străvechi odăi

creșteau bureți în lemnul asudat

din miazănoapte vântul însetat

ne-nlănțuia cu vinete văpăi

ca jocul fără noimă să-l învăț

fără astâmpăr, cu un dor hapsân

cu șarpele încolăcit la sân

mă-nduplecai c-un asasin răsfăț

de șarpe ispitiți în ceas de soarte

ne-abandonam plăcerilor trupești

icoana inocenței noastre moarte

mai pâlpâia-n lumina din ferești

trecut-am pragul spre…

ce să-i iertăm vântului?

ce să-i iertăm pământului?

ce să-i iertăm timpului?

doamne, ție ce să-ți iertăm?

de când ne-ai adus în visele tale

cerul tău încet se destramă

cădere ești, doamne și nemairenaștere

din tine murind ies veacuri și vise

timpul e desfrunzirea ta

zadarul tău și în van rătăcirea

uitarea de tot și nemaigăsirea

timpul e jocul tău efemer

piatră numai născând

fără dragoste și fără…

plâns e numai și vaier
soarele-n zbateri muncit
clatină ziduri de aer
soarele-n văi prăvălit

soare căzut se ridică
fâlfâie greu din obraji
suflă spre țărna calică
roată fac fluturii paji

volburi fac plete de foc
soare căzut umblă șui
fluturii-n urmă fac joc
cale de-ntoarcere nu-i!

caută peșteri adânci
nimeni să vază că el
umblă-n țărână pe brânci
fără cerescul inel...