Vino cu mine, albă pisică...

[Grig Salvan]

vino cu mine, albă pisică!
desculță ești, gracilă și mică
nu vezi? ai rămas singurică

pe prispa casei, prin bătătură
nici zare de vreo altă făptură
și dacă te uiți prin ferestre
acel cine-a fost nu mai este

prin odăi nici urmă, nici suflare
nici foc în vatră, nici lumânare
numai tu stai întinsă la soare
leneșă, blazată, nepăsătoare

oare nu știi că stând se moare?
mergând cu mine mai ai o scăpare

eu sunt trecător spre mai departe
înșelat de zare, înșelător de moarte
cel fără teamă de dus pe pustii…
ei, ce zici?... vii cu mine?... vii?...

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Gabriel!

Mulțumesc, Mihaela!

Zi bună tuturor!

[Grig Salvan]

Lisia, ai susprins bine versul cheie al textului „oare nu știi că stând se moare?”. Îmi place mult ideea drumului, al nestării pe loc, al înfruntării obstacolelor și primejdiilor pe care orice drum le poate ascunde, căutarea necunoscutului și misterului vieții, toată viața am fost de-a dreptul obsedat de drum, de călătorie, nu renunț nici azi chiar dacă nu mai sunt de mult tânăr, sunt un „veșnic călător” un „drumeț de-a pururi neajuns” cu deviza vechilor latini: „Ave Viator et vale!” „Să trăiești călătorule și drum bun!” Când va fi să întâlnesc pe „doamna cu coasa” să fie pe un drum, mergând drept și demn înainte.

Cât despre simbolul pisicii albe, ea semnifică tot ce e frumos, delicat, pur și candid, tot ce trebuie protejat și salvat de călătorul cel puternic și netemător.

[Grig Salvan]

Nuța Crăciun, mulțumesc mult pentru lectură și comentariu. Poezia are deliberat un ton jovial și copilăresc iar personajul e și el unul gingaș abordat cu tandrețe, dar dincolo de jocul aparent e o dramă, a drumețului care-și asumă înfruntarea pustiului și a morții vis-a-vis de cea care se complace în așteptarea pasivă a morții, în blazare și „lene”.

Cum bine ai intuit, „pisica” e o portretizare  „cu adresă” :) 

[Grig Salvan]

Așa e, Ada, poezie-joc, un fel de „joaca jocului” vorba poetului Ion Gheorghe, dar cu substrat serios și chiar grav. 

Mulțumesc! O zi frumoasă îți doresc!

[Mihaela Popa]

dulce-amar...

ca viața!

[gabriel cristea]

Inedită! 

[Vasilisia Lazăr]

E o poezie care ascunde în versurile ei o mare durere, o mare absență... și, în același timp, supune cititorul la reflecție. 

oare nu știi că stând se moare?

Ultima strofă e extraordinară. Înșelător de moarte știu că ești. Rămâi trecător spre mai departe! Pisica albă cred că e un simbol. Poate al norocului.

[Nuta Craciun]

Textul are un ludic fermecător prin simplitatea versului, care ia apoi un aer serios în versurile: ”eu sunt trecător spre mai departe/ înșelat de zare, înșelător de moarte... ” dar care se încheie tot în ton copilăresc.

E voia autorului... mă întreb doar, să fie ”pisica” vreo trimitere, un pretext invocat cu bună știință ? 

[Ada Nemescu]

Am zâmbit. Un dulce-amar, un joc preț de o ...viață.

aDa, prinsă-n iureșul versurilor