Iubesc copaci tăiaţi devreme,

tăcuţi şi traşi ades pe dreapta

de fel şi fel de parascheme

care astupă slute fapta.

Ăst fapt a întrecut măsura,

şi, revoltat, în ceas de seară,

iubirea am trecut în ura

de tot absurd ce mă-conjoară.…

Iubito, a-nflorit laleaua

şi-n astă clipă-mbobocită

timidă sare micşuneaua,

gradina toată-i înverzită.

Miracol! Florile de gheaţă

din geamul casei părăsite

ne-au inundat în dimineaţă…

Intr-o clipă,

de dincolo de nu-i,

c-o bataie de aripă

albina fecundează floarea de gutui.



O petală,

sepală şi-un pistil

se visează fruct cu fală:

aer, rouă, soare prinse-n rod fertil.



Sufletul meu

le priveşte tăcut,

natura e-n alt apogeu,

un fruct am fost şi eu la început...

Intr-o clipă,

o petală…

Sunt singur, Doamne,

departe de cel pe care l-ai zămislit.

M-ai ridicat din pământ

dar zborul meu a fost prea scurt ...

Sunt asemenea copacului,

rând pe rând îmi pierd frunzele:

frunzele amare ale răutăţii…

               Umbra mea coboară-n iarba deasă,

          zăboveşte-n vreme de-o secundă,

     aşteptând ca lujerul să iasă

şi din el laleaua cea plăpândă.

Soarele-i plăcut, vântul adie,

     norii răsucesc fantasme-n fuior,

          Sufletul se-ncarcă-n flori de poezie

               şi de viaţă plină mi se face dor.

          Păsări cuiburi renovează în zori,

     se întorc în plai stoluri de la…

                                                                                                         Lui Ion Lazăr da Coza

                                                                                                                         ai venit din lumină

                                                                                                                         ai dăruit lumină

               …

                                                    Tu-mi vorbeşti prin cuvinte.

                                                    Îţi vorbesc prin tăcere.

                                                    Ne-nţeleşi mai-nainte,

                                                    nu îmi dai, nu îmi cere !

                                                   Tu cuvânt, eu o stâncă.

                                                 …

Cum nu poţi să învingi un val, nici puterii vorbei rele

nu poţi să-i întorci cărarea către cel ce-o săvârşeşte,

decât dacă ai în tine-nţepeciunea vieţii grele

dusă prin hăţişul lumii, care Sufletu-ţi loveşte.

Calea Inimii urmează, adu-i adânc, tăcut…

când privesc în seară un arţar în floare

luna mă îngână cu tăcerea ei

să alung tristeţea urma ei ce doare

sufletul îmi cântă-n lan de ghiocei

vestind primăvara care o să vină

copac fără frunze flori aşază-n ramuri…

                    dropia se-nalţă greu pedulând din pene ...

               vrabia tot zburdă-n pom aripi larg desface

          se lansează-n zborul scurt tare e dibace

     iar când drumul e mai lung pluteşte alene

omului i-a fost odat’ zborul mare taină

centrul „g’’ atrofiat^*/ e doar o poveste

     zborul lui din omoplat doar în vis mai este

         …

                                                                                                                    A curs în calea mea Tăcere,

                                                                                                                    Cum în amurg tăcute cad

                                                                                                                    Frunzele…

Ce-a fost a fost şi n-are rost să judeci ce a fost anost,

nu te lăsa în gând acut, treci de trecut şi fă-ţi un scut

din veselie adăpost, din gluma bună fă-ţi un rost,

trăieşte clipa-n mod plăcut, aleargă, râzi ca renăscut.

Dincolo de gând şi fapte bucură-te-n zi şi-n noapte,…

                                                                        Într-o clipă, Clipa

                                                                       Umplu

                                                                       Apele şi pe eu şi pe tu

                                                                      Cu Tăcerea de Aur...

                                                       …

                                              gerul cel zurliu

                                                   pune în zori

                                                        în fereşti

                                                       gheaţa-n

                                                               flori

                                       …

                                                           de Dragobete

                                                          plini de văpăi

                                                            îmi zâmbesc

                                                                          ochii

                                                                              tăi

                                     …

                                                 crivăţ zvăpăiat

                                             din nouri smulgi

                                                          cristale-n

                                                              fum de

                                                                  fulgi

                           …

                                                                       Floare de soc. Sunt

                                                                       Vinovat că sunt poet

                                                                       Mânz scrum mirosind

                                                                                      Ion Lazăr da Coza ©

                                          …

                                                                                                                 Să ne grăbim

                                                                                   Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,

                                                                                    rămân după ei pantofii şi…

                                           Prea puţin tot ce-a rodit

                                      bucuria noastră!

                                Zboară, zboară tot mai sus

                           Pasăre albastră

                   şi ascunde în argint

               pe un mal de lună,

          ca-ntr-un mare labirint,

     Inima-mi…

                                                               pe lacul Snagov

                                                                   zi de februar’

                                                                   trei peşti din

                                                                                   apă

                                                                                    sar

                         …