Zboară

[Stanescu Valentin]

 

                                                  

                                           Prea puţin tot ce-a rodit

                                      bucuria noastră!

                                Zboară, zboară tot mai sus

                           Pasăre albastră

 

                   şi ascunde în argint

               pe un mal de lună,

          ca-ntr-un mare labirint,

     Inima-mi nebună,

 

să n-o mai ajungă des

dorul Ei şăgalnic.

Cu un fir acum îi ţes

zborul lui năvalnic.

 

     Ea mă vrea doar pentru joc...

          însă visul meu curat,

               dorul meu ce-i prins în foc

                    cum să le sting vreodat’?

 

                          Tu, ia-ţi zborul, din ce-i dus,

                                blândă, prin fereastră,

                                     zboară, zboară tot mai sus

                                          Pasăre albastră!

 

                                                20.12.1989

[Stanescu Valentin]

Grig, îţi mulţumesc pentru că vibrăm pe aceeaşi lungime de undă sufletească. Mi-e dor de catrenele tale despre viaţă. Am văzut că şi alţi colegi le aşteaptă. Muzica ta mă însoţeşte des seara pe când adun catrenele şi Valentele din miezul sufletului.

 

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, poezia aceasta a fost începută la 19 ani încheiată în forma prezentată în primele zile de după aşa-zisa Revoluţie. Versurile de care spuneţi că au altă melodie, m-au chinuit un pic şi nu le-am găsit încă integrarea în tot-ul poeziei. Vă mulţumesc pentru comentariu,

[Vasilisia Lazăr]

însă visul meu curat,

cum să le sting vreodat’?

Versurile acestea au altă melodie decât restul. Poate reveniți asupra lor. 

Prea puţin tot ce-a rodit

bucuria noastră!

Zboară, zboară tot mai sus

Pasăre albastră

 

şi ascunde în argint

pe un mal de lună,

ca-ntr-un mare labirint,

Inima-mi nebună,

 

să n-o mai ajungă des

dorul Ei şăgalnic.

Cu un fir acum îi ţes

zborul lui năvalnic.

Minunate versuri și trăiri!

[Grig Salvan]

Pasăre și zbor sunt piese lirice de efect în orice construcție poetică, nemaivorbind de „pasărea măiastră” și de „zborul” lui Brâncuși în arta plastică, ele sunt și obsesiile mele în muzică și poezie, aici zborul se înalță din prima clipă „mai sus, tot mai sus”, parcă tot mai greu de urmărit printre fantasmele universului creat de poet. Stilul de versificație, construcția prozodică, mi-aduce aminte de unele dintre „doinele” lui Cezar Ivănescu. O lectură păcută.

[Stanescu Valentin]

Alexandru, mulţumesc pentru trecerea pe aici şi cuvintele adresate gândurilor mele ce exprimau stări sufleteşti bizare...

[bolache alexandru]

O poezie care învinge timpul. O poezie a zborului neînfrânt!

[Stanescu Valentin]

Dan, mulţumesc pentru cuvintele tale care exprimă ’’plăcerea lecturii’’. Fiecare dintre noi aducem aici semne ale trăirilor actuale sau din vremuri mai îndepărtate. Şi unele şi celelalte activează centrii de emoţie în cititori, exprimate sau nu. Oricum ar fi, trimiterea în eter a gândurilor noastre prin acest site reprezintă ceva de neimaginat acum câteva decenii...

[petrut dan]

Așa este, poezia nu are vârstă, iar dacă are este vârsta trăirilor și a imaginației fiecărui autor în parte, și avem aici o grăitoare dovadă, cu plăcerea lecturii, stimă!

[Stanescu Valentin]

Ada, sunt emoţionat că aceste versuri începute în anul ’69 şi finalizate în primele zile de după ipotetica Revoluţie au ajuns să fie publicate în eter şi să vibreze acum în sufletul tău de care atunci nu ştiam. Ai răspuns cu un catren în ton de trăire sinceră.

Am ezitat mult să postez aceste versuri ale adolescenţei dar am cedat insistenţelor tânărului din mine şi iată-le!

Îmi doresc să aduci un semn de viaţă într-o poezie mai veselă, dacă mai găseşti printre clipele fugare ale zilelor alergate şi prea puţin trăite.

[Stanescu Valentin]

Maria, poezia nu are vârstă. Sufletul este mereu tânăr şi vibrează în sfere de iubire. Să zburăm prin poeziile noastre găzduite de acest cuib miracol Însemne Culturale. Mulţumesc pentru că ai zburat împreună cu gândul meu aşa cum şi eu am zburat cu drag prin ’’lumina de lămâie’’