Uneori fac exerciţii de binecuvântare

Pentru bătrânii cu privirea scursă în ei

Cerşetoare care n-aşteaptă pe nimeni

Un câine rătăcit printre lăzi, colaci

De frânghii, ancore ruginite

Frunze decupate sau inimi, pe puntea

Cu păsări de mare,  şi eu printre toate

Acestea cu pipa stinsă-ntre dinţi

Stăpân peste un vis, în care vin

Valuri şi pleacă femei, pe podurile

Desenate-n nisip, pe fetele cu ochii

Miraţi- şi eu…

Te văd aruncând cu stele, în femeia aceea

În albastru, răsturnată-n nisip şi în gânduri.

Înapoi muriseră toate cărările. Păsările de apă

Se căutau în văzduh cu vorbe de ceaţă.

Pierdusem râul Buzău, Poate femeia-l asculta

Sub sânul bogat. I-am adus flori şi fructe

Şi ea a-nţeles că vom înnopta pe acel pământ

Înierbat. Am strâns pelin uscat şi multe flori.

Focul a ars toată noaptea, ferindu-ne

De stele. Am învelit femeia cu braţele…

Goală pe străzi, în amurg, poeta, şi marea

Ce singură îşi macină-ntrebările goale

Şi pescăruşii târzii, şi valurile liniştite

Şi nestatornice şi nisipul care umblă cu vântul

Umblă palid, şi se strânge în jurul sălciilor.

Nici un vapor nu se vede, nici un vapor

Şi nici un val nu pleacă în larg, ci toate

Caută răspunsul pe care nu-l vor primi

Niciodată. Nici un val nu pleacă în larg

Nici o cărare, şi ce trist e amurgul…

Eu stau în pânda viermilor şi aştept să văd

Câte cântece vor muri în mine nespuse

Şi câte săruturi. În pădurea-ngălbenită

Mai aşteaptă şi azi fata cu trupul de fildeş.

Ce vânturi de păsări, ce iarnă se aşterne

Peste pământul memoriei mele.

Am început să uit drumul spre Buzău.

Seara, rămân cu bărbaţii la o partidă de şah.

Îi ascult vorbind despre moarte,despre

Taina şoldului bun, despre ţări pe care

Nu le-am văzut…

Bântuit de nelinişti îţi citesc volumul instantanee

Şi prietenii mei au ruginit sub ploile toamnei

Noaptea, aud urletul trenurilor rătăcite

În ceaţă şi mă gândesc la odihna celor

Ce dorm în fânul abia cosit, mă gândesc

La visele mele din care-au rămas

Oase albe-n nisipuri, mă gândesc la birjarii

Mâncaţi de păienjenii nopţii, la femeia aceea

Sălbatică, la ochii ei nostalgici şi mari

În noaptea din urmă.

Ar trebui să mă…

Când mi-ai trimis comicul între mister

Şi luciditate la Caragiale şi Gogol

Am visat cum ai intrat cu paşi uşori

De petale moi şi adânci, cu ochii verzi

Miraţi oriental. Aş fi crezut că eşti

Vreo statuie dintre cele ascunse de meşteri

În mare, de mult, dar abia te-ai mişcat

Şi subţioara ta de arbor tânăr m-a ameţit

C-o mireasmă sălbatică.

Păru-ţi curgea spre mine pe umeri şi-am vrut

Să-l opresc cu privirea, mai…

Cu toată faţa în soare am plâns, lăsând

Să-mi treacă prin suflet umbrele morţii.

Ca nişte măşti ciudate ţipă în mine

Îndoielile zborului. Cercuri mari

Am scris deasupra munţilor vineţi

Şi-asemenea înţelepţilor vechi mi-am spălat

Simbolul luminii pe scutul rotund.

Am fost văzut cu mulţimile, dându-le

Propriul meu suflet să-l bea. Am fost văzut

Singur pe drumuri şi port memoria paşilor

Aşteptând femei şi…

Prea rare au fost orele adevărate

Şi poate numai ploaia e sinceră,domnule profesor.

Mă dor tălpile cu care am tăiat

Drumul prin Jirlău. Şi mâinile mă dor

Cu care am îmbrăţişat prea devreme fulgerul.

Se face ziuă,domnule profesor,în cuvintele bolnave

Şi voi sta lângă fântână,cu florile

Gândindu-mă la un prieten pierdut.

Curenţi solari îmi calcinează surâsul

Şi păsările au plecat

Din pieptul meu de mult.

Ultima îşi…

După fantomele iernii,delirând vânturi geroase

Nu-i vom cere râului să ne apere de lumină

Şi nici de cântecul pădurii.Vom amputa crengile

Uscate şi-n stratul sterp vom pune alte seminţe.

FORŢE DE GRAVITAŢIE,citesc în orele libere

Şi mă prefac în frunze şi mă voi căuta prin arbori.

În elanul copacilor ne vom închide pe rând

Să vedem cum se schimbă culoarea lor

Şi cum întineresc deodată.

Numai cu mierlele ne vom juca şi cu…

Prin IARBA DE MARE ,amurgul de cupru

Vântul de nord aleargă-ngheţat,dinspre ape

Târând în uitare cârduri de bărci.

Păsările s-au retras şi cerul e gol

Ca vântul ce-şi vântură apele singur

Şi latră ca o jivină în stuful uscat

Şi umblă pe câmp,şi joacă la marginea

Satului în jurul morilor moarte.

Vine întunericul şi-am lăsat

Atâtea gânduri pe mare.

Sunt un CĂLĂTOR PRIN VALEA PLÂNGERII

Unde gutuii au ieşit cu ochii…

DUPĂ OCHIUL TRECERII,fugeam amândoi

Împiedicându-ne de părul tău

Cânepiu şi de iarbă uscată.Pluteam în somn

Peste podul de piatră.Dincolo erau

Arbori de sticlă cu păsări albastre în ei

Şi tu suflai asupra lor,stingându-i.

Treceam în zbor peste acele arcuri

Şi dincolo de podul de aramă iar suflai

Cu ceaţă în urmă.Şi astfel treceam

Prin tunelele de soare,pe câmpii

Exhibate-n oglinzi,printre flori uriaşe

În care visau…

Pleacă femeile din toamna ta

Ești singur, răsare dezolarea

În visele goale, se aude austrul mânând

Herghelii ciudate de gheață

De-acum vor veni păsările de iarnă

Din nord și vei învăța silabele frigului

Umbra ți se va scurge mai mult în pământ

Din ŞCOALA DE ÎNGERI, vor veni nopțile

Scurte sau lungi să-ți spună încet

De rănile tăcerii, nedezlegate de nimeni.

,,CERUL CĂZUT PE GÂNDURI și copacii

Se vor clătina, oase…

Uneori durerea se dizolvă,chiar dacă

Ceaţa ei galbenă se resoarbe

Din copacul alb cu care umblu în mine

Rămân rezidurile durerii,rămâne un nisip

Peste care se vor depune alte nisipuri.

Peste dunele lor vânturile pot concepe

Flori specifice lângă nestatornice drumuri.

Aşa începe anotimpul vântului,care

Urmează negreşit anotimpului de nisip.

Păsările nu caută deşertul,nici vântul,

Şi nici culorile nu mai au aripi…

După ce am citit MARIA EGIPTEANCA,

Era un abur nevăzut sau un vânt,

E poate timpul pe care-l măsori cu frunza,

Cu migraţia fetelor spre o vârstă

Prin care-ai trecut odată cu visul.

Noaptea,simt degetele-i reci trecându-mi

Pe faţă şi-i simt răsuflarea-i de toamnă.

Vine mereu cu alte-ntrebări,cu alte

Semne nedezlegate.Indigo marin în reflux,

Fiinţele moarte,copacii uscaţi...noaptea,

Simt duhul acesta incert,care poate e…