În portul fără nume

[Trandafir Simpetru]

După fantomele iernii,delirând vânturi geroase

Nu-i vom cere râului să ne apere de lumină

Şi nici de cântecul pădurii.Vom amputa crengile

Uscate şi-n stratul sterp vom pune alte seminţe.

FORŢE DE GRAVITAŢIE,citesc în orele libere

Şi mă prefac în frunze şi mă voi căuta prin arbori.

În elanul copacilor ne vom închide pe rând

Să vedem cum se schimbă culoarea lor

Şi cum întineresc deodată.

Numai cu mierlele ne vom juca şi cu toamna

Fluierul lor prin vii are ceva frumos.

Târziu, ne vom mira cum se scurseseră anii.

Eu mă voi îmbolnăvi de mare,voi pleca

Pe-o corabie într-un climat mai uşor

Şi-ţi voi scrie din fiecare port

În care voi face escală.

Tu, lucrezi cu FORŢE DE GRAVITAŢIE

Îngrijind florile şi amintirile

Şi dacă n-am să mă întorc

Te voi întâmpina în portul fără nume.

Ne vom schimba din nou

În copaci,în seminţe

Într-un joc nesfârşit.

[Ion Lazăr da Coza]

Târziu, ne vom mira cum se scurseseră anii.

O poezie, oarecum, tumultuoasă.

da Coza

[gina zaharia]

Am ancorat cu drag și în acest port. Are numele unui mare poet!

Cu prețuire,

gina

[Sofia Sincă]

Mesajul transmiterii seminţelor, seminţiilor peste mări şi ţări, trecut prin candoarea sufletului de poet. E atâta poezia în acest mesaj şi numai ca idee. Alcătuirea este un plus de frumos concurând cu sacrul, cu cel ce ocroteşte viaţa.

Am citit cu încântare, Sofy!