Stăpân peste un vis

[Trandafir Simpetru]

Uneori fac exerciţii de binecuvântare

Pentru bătrânii cu privirea scursă în ei

Cerşetoare care n-aşteaptă pe nimeni

Un câine rătăcit printre lăzi, colaci

De frânghii, ancore ruginite

Frunze decupate sau inimi, pe puntea

Cu păsări de mare,  şi eu printre toate

Acestea cu pipa stinsă-ntre dinţi

Stăpân peste un vis, în care vin

Valuri şi pleacă femei, pe podurile

Desenate-n nisip, pe fetele cu ochii

Miraţi- şi eu înţelegând toate acestea

Ca nişte dreptunghiuri, toate aceste

Clepsidre, toate aceste medalii

Şi bătrâna care se uită-ntr-o casă

Cu poze, şi copilul care se uită

Prin gard, şi paznicul fabricii

De tutun care nu se uită nicăieri

Şi eleva cu bicicleta, şi profesoara

Cu fotografia iubitului între tezele

De limba Română, şi mai ales căruţa mea

Fără ţărani, care merge încet şi nu opreşte

Lângă nici o căpiţă de fân unde lumina verii

Se scurge adormită în margine de lună.

[Ion Lazăr da Coza]

Miraţi- şi eu  Cratima mică sau „liniuța de unire” unește două cuvinte, că de aici îi vine denumirea. Logic? La tine în text, liniuța de unire s-a lipit de ceva. Atât. Cratima mare „–” înlocuiește un cuvânt, ține loc de paranteză sau de semnele citării etc.

De limba Română > De Limba română când ne referim la disciplina în cauză! Se scrie cu litere mici, în situații de genul: Complexă și dificilă mai este limba română, fraților!

Poezia e de apreciat.

da Coza

[gina zaharia]

stăpân pe condei!

[Vasilisia Lazăr]

Waw, nu mai puteam respira. :)

Frumos și aici!

[Sofia Sincă]

Uff!... şi abia se termină fraza. O frază cât un poem, o enumerare din comedia umană, lume amestecată mişcându-se cu sau fără siguranţă, alergând pe drumul vieţii.

Am citit cu plăcere, Sofy!