Vai de mine, în neștire,

Metaforicesc poeții!…

Scăldat

în sudoare

de cuvintele

care se grămădiseră

în cavernele

memoriei sale

cu gura plină de salivă,

s-a apropiat pierdut,

în tăcere, de o fericire lăuntrică…

Prins

de vârtejul amintirilor

cu mâna tremurândă

într-o blândă lichefiere

printre picături de sânge,

avea

gura căscată

spre sine.

nu pot spune pe dinafară

întreg rolul

trebuie să-l joc mai întâi

în doi timpi…

• Dezbracă teii de floare

  trupul tău prea ireal

  trupul tău de fată mare

  înflorind pe-al nopţii val…

îţi adun toate ninsorile

în palma mea…

Nu mai sunt gări cu felinare

aprinse uneori târziu,

de un mecanic oarecare

cu noaptea prinsă la chipiu.

Nu mai sunt trenuri cu perdele

în pliuri strânse la ferestre,

prin care mulţi priveau la stele

ca la picturile rupestre.

Peroane cu borduri stricate

pe care mulţi s-au despărţit,

au străluciri întunecate

sub paşii care s-au grăbit

Nu mai sunt săli de aşteptare

unde visam trenul pierdut,…

N-am prins de sfoară niciun curcubeu

Până când cerul tău nu mi-a zâmbit!

Împătuream desprinderi şi mereu

Mă întorceam pe stânca de grafit

Ca să mă scriu cu paşi de răzgândiri

Pe fiecare drum pavat cu zbor.

Mi se mutase gerul în priviri

Şi-mi susura prin gânduri un izvor

De resemnări. La fiecare ceas

Câte-o culoare parcă se ştergea.

În nicio sete nu făceam popas,

Nicio  poveste nu mă…

 …

nu-i loc în mine să-mi placă

iubirea e veche-n alcov

clipa rămâne opacă

timpul se deapănă mov

soarta e apa adâncă

chipul se pierde în ea

iar pe teribila stâncă

şade învinsă o stea

tristeţea rodind ca femeia

patimi rostite în cânt

le simt ca pe-un plâns în Iudeea

prelins peste asprul cuvânt

2001 

zilele-mi par trestii lungi

de înfiorate gânduri

lacrima - poem în floare 

cu albine printre rânduri

visul de mărturisire

stă ascuns în miez de noapte

zorile-s mimată ştire

din necunoscute fapte

iar aroma goliciunii

unui trup după vitralii

înflorirea dăruită

timpului după Rusalii

2001

Bătrâna cu bastonul e universul centrului

păşeşte greoi, şchiopătând tenace

repetă aceleaşi figuri în fiecare zi şi după-masă

până la colţ şi înapoi, până la colţ şi înapoi

Trotuarul e un câmp de luptă

în spate-i moartea, în faţă vitrina vieţii

trece peste borduri şi limite

îşi numără catrinţele, şurţul deasupra

mai bine pe loc decât să facă un pas înapoi

Pauza de respiraţie îi aduce în faţă pruni, meri…

Într-o

tulburare

de nestăpânit,

cuvintele

urcau la suprafaţa mută

a buzelor sale  şoptind

prin propria-i existenţă,

clipele…

Alunga

imaginile

rugului apărut

într-o scânteietoare

limpezime

în  străfundurile sufletului

ca un plâns

ce adăsta

asupra gândurilor

umbrelor lungi…

 întindeam durerea până la lună și înapoi…

În oglinzile absurde

Se roteau un tu și-un eu,

(Eu credeam în valuri crude

Tu erai mereu ateu!)…

 În profunzimi de suflet miroase-a flori de lotuși

 răsar mărgăritare  pe-obrajii în amurg

 îmi ești incă aproape și-atât de străin totuși

 meșteșugite-n piatră privirile se scurg

 o punte-a pus destinul între noi cât un pas

 clepsidra întorcând mereu umăr la umăr

 sub pavăza furtunii neclintiți am rămas

 și nopțile în doi trecut-au fără număr  

 se opinteau străinii presărând spini pe-un drum

 pe care semănasem…

        An de an, ielele-şoimanele,

        în cununi de câte trei, îmbrăcate+n flori de tei,

        păcălesc păntenii- fiinţe de lumină,

        ademenindu-i  în mrejele lor,

        cu dansul si cântecul lor ameţitor,

        spre a-şi împlini capriciile,

        deghizate  în vânturi turbate  şi sălbatice ploi.

Greşite legi mi-au încrustat cuvântul

pe soclul unui gest făcut fără să ştiu,

rupându-mi pe vecie speranţa şi avântul

făcând să pară toate o Meca în pustiu.

Silabe neperechi pe buza-mi sângerândă

se leagănă-n copacul cu ramuri din tăceri,

dorind la nesfârşit în ele să se-ascundă

cât încă stă tristeţea prin şoaptele de ieri.

Cuvântul ţi-e dat ca semn de preţuire

un sculptor în iubire plângând l-a…