Nostalgie

[Vezi blog]

Nu mai sunt gări cu felinare
aprinse uneori târziu,
de un mecanic oarecare
cu noaptea prinsă la chipiu.

Nu mai sunt trenuri cu perdele

în pliuri strânse la ferestre,

prin care mulţi priveau la stele
ca la picturile rupestre.

Peroane cu borduri stricate
pe care mulţi s-au despărţit,
au străluciri întunecate
sub paşii care s-au grăbit

Nu mai sunt săli de aşteptare
unde visam trenul pierdut,
când am iubit din întâmplare
şi totul astăzi e trecut.

Ne-am rătăcit şi noi prin gară
fără să ştim cum s-a-ntâmplat,
luând pentru ultima oară
un tren care ne-a-ndepărtat.

[Sofia Sincă]

Iau parte la amintirile tale nostalgice. E adevărat, erau mult mai romantice gările de altădată.

Am citit cu încântare, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Peroane cu borduri stricate
pe care care mulţi s-au despărţit,
au străluciri întunecate
sub paşii care s-au grăbit

De-am ști care e ultimul tren...

da Coza

[Chris]

Câte sentimente poate trezi o gară! Trenurile care vin şi pleacă, nostalgia lucrurilor cunoscute - la fel ca în viaţă, orice tren contează, orice schimbare ne afectează şi ne dăm seama că lucrurile nu vor mai fi la fel şi trebuie să ne adaptăm la noua situaţie, indiferent dacă este vorba de dragoste sau altceva. Frumos! :))