Nu citesc instrucțiunile

altă dimensiune lipesc

pe spatele fotografiei din care întind brațe spre mine

clarul de lună poate să muşte parţial din abis

sau din mine totuna unul se caută pretutindeni

pupila tremură timidități închid ochii și sar pe spirele timpului

îmi lipsesc din contabilitate câteva…

sǎ urc

într-un oraș mai înalt

ascultând ecoul veacului stârnind vântul

defrișându-i tǎcerile

sǎ calc piatra rǎbdǎtoare ca o icoanǎ

a cǎrei aurǎ rǎspândește în aer monadele

adormite ale atâtor legende

sǎ mǎ simt mai ușoarǎ cu o umbrǎ aplecatǎ

peste înțelegere

iar umbletul sǎ mǎ ducǎ…

Sunt apa ce susură de un dor,

veşnic nepotolit.

Voi îngheţa la venirea iernii

văzându-mi iubitul îmbrăţişând

un alt suflet îndrăgostit.

Mă vor privi ca pe-un decor abstract.

Singurul lucru care va conta,

va fi fericirea lui,

alimentată mereu de alte…

Plouă mărunt, pe trotuare

vântul se-avăntă fără milă,

trecători prinşi de înserare

pun alinarea clipei în argilă.

Se moare greu de bătrâneţe

sub greutatea anilor trecuţi

şi trec convoaie cu tristeţe

prin toamna mirilor tăcuţi.

Un clopot se-aude în ploaie

sub pleoape lumina s-a stins,

iar strigătul vieţii se-doaie

în colţii temutului sfinx.

E noapte şi plouă cu moarte…

din sforile tale fire de iarbă

din ştreanguri ochi de lumină

din tremurul apei curgerea către cea care sunt -

sunetul îngropat sub iluzii

aburul căţărător spre înalturi

când pământul oftează

de parcă povara lui ar fi fost singura

ce poartă numele de lume



seara numeri fiecare tresărire

şi-mi strângi emoţiile

cu fiecare cuvânt rostit

de parcă ai vrea să nu pierzi…

Fluviul ...

inundând un câmp de fum.

Aud nisipul clipei

cum se zbate pe larma

răzvrătirilor din sânge,

când pragul dinspre tine

îl pătrund.

 Nu mă atingi și totuși eu te respir în toate,  

nu

nu pot fi în aceastǎ imagine

aplecatǎ atât de mult peste realitate

eu locuiesc într-un fel de atemporalitate

adunându-mǎ de pretutindeni într-o singurǎ inimǎ

și-o bucatǎ de duh

atât cât sǎ încap

afarǎ las toți nesupușii orei exacte

și toți pierduții de mame

urlând sǎ se mai…

Exist din dispreţ

"singur printre poeţi"

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

zidesc tăcerile
lovite de timp

ca o rugăciune
înaintea pâinii
mă frâng
în mâinile tale
cu smerenia
bobului de grâu

răsplata bunăţăţii

aşteptarea
o vinzi
pe treizeci de litere
care nu se adună
în Cuvânt

printre frunze-ngălbenite de arțar

doar felinarul acesta galben îmi zărește lacrima

și-mi clipește complice

doar i-am spus că din…

De ce suntem așa de stângaci

când e vorba despre noi?



inima bate mai cu putere

pe partea stângă

(poate că spre acolo se duc să adoarmă uitările).



toamna își cântă, din obișnuință,

aproape toate regretele

în zborul de frunză

și-n muțenia lebedei;



doar dragostea noastră târzie

mai poartă muguri în asfințit?...



dacă aș putea să-ți scriu o poezie,

nu aș încerca să-ți spun câte ceva

despre iubit,…

în scrumieră visul cu temeri inerente

cometă inventată de prooroci săraci

ascunde precum vinul realități absente

prezente doar în scrum și-n inimi pe araci

un secundar ucide nu strigătul, ecoul

descântec preschimbat în candelă de lut

mi-e început sfârșitul ce-a răsărit din solul

deșert-șevalieră schimbat de tine-n scut

puhoaie vin blesteme le șterg cu o narcisă

regina ce răsare pe-un cimitir de…

tăcerea avea tocuri de aur

se plimba cu mâinile la spate și mai cerșea câte un măr

din livada cu hohote

aiura…

între douã gãri

uitate de tren…

Cu noi a locuit întotdeauna neliniştea vântului,

o simţeam în părul tău când îmi

treceam privirea spre umeri,

o simţeam pe şolduri

răcorindu-mi gesturile,o simţeam

pe buzele tale dând culoare sărutului,

tu ai rămas martor la tot ce s-a-ntâmplat

când dimineţile ne judecau pentru

setea neastâmpărată de iubire, mi-ai luat apărarea

recunoscând că nu poţi micşora eternitatea

sentimentelor cu rădăcinile prinse

în pământul cuvintelor pline de respect…