Gastroetică

[Costel Zăgan]

Nu tot ce zboară se mănâncă iată

ieri am suflat în ciorba mea de stele

ce dulce-i viaţa asta blestemată

când binele se ţine doar de rele

Ieri am suflat în ciorba mea de stele

ce dulce-i untul paradisului pierdut

întins o noapte cât poemele mele

reduse la absurd doar c-un sărut

E dulce untul paradisului pierdut

mai dulce-i viaţa asta blestemată

când e destinul  iarăşi  surdomut

şi tot ce zboară se mănâncă-ndată

O voi sufla şi-n ciorba mea de iarbă

şi florile vor înceta să fiarbă

Costel Zăgan, CEZEISME II

 

[Chris]

Interesantă :))

[Sofia Sincă]

Interesantă şi frumoasă poezia, cu amprentă personală. Păcat că şchioapătă pe la unele versuri şi-i ştirbeşte magia.

Oricum apreciez forma şi fondul!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

De lungit versul 11.

Fiecare vers e o sentință sau o axiomă.

Interesant și poetic.

da Coza