haina

primită la naştere

e răsad 

în ţărâna

frământată

de oasele

străbunilor

să-mi fie iertată

stimată instanţă

să-mi fie iertată

greşeala

dar eram tânăr

credul 

şi brunet…

Mă iartă Ioane că n-am reuşit 

Să vin la picioarele tale

Omagiu s-aduc celor ce te-au primenit

Cu lacrimi cu lacrimi şi jale

Din ceruri trimite te rog câte-un rând

Comentariu la prostiile mele…

în interiorul soarelui

este o inimă 

de adolescent

care bate

în ritmul unei ploi

de toamnă târzie

paşii tăi

contopiţi…

azi...

e o scorbură

în care trecutul

ascunde

dragostea ta păgână

ciocârliile

caută triluri

într-o ceață apocaliptică

însă mâinile tale

sărută cu sârmă ghimpată

razele lunii

în tranșee

ricoșează gloanțele uitării

deschide umbrela

iubito

e un…

noi suntem condamnați

de visele de ieri

cum am putea

să poruncim

prezentului

să ierte

să-i spunem

că visul e greșit

mai așteptăm

să treacă noaptea

dar

doar năluca știe

că fumul

e mai greu

cu mult mai greu

decât o funie

ce leagă

de ștreang

un răsărit

în care clipa

e doar un fruct

oprit

au înghețat cuvintele

literele-țurțuri

prăvălindu-se

rai sculptat în smoală

era un foc altădată

cu limba

până la destin

gușterul

a învățat

tabla înmulțirii

mai apoi uitarea

ooof ce doare

Apollo

își face harachiri

luna sângerează

dar la priveghi se…

suntem mai puțini

din ce în ce

mai puțini

unii cred că lumina

e un sâmbure de salcie

alții că e doar 

un pariu

pus de melci

eu știu sigur

au îngenuncheat

copitele întunericului

dincolo de linie

punctele ard

în opaițul

startului ratat

nu putem renunța

dar e o dâră

ancoră renăscută

în buricul

cenușii

rămasă

când pe hornul

cu patru…

gușterul

vorbea

două limbi străine

se  îmbrăca

de la răsărit

în raze de firmă

legenda spune

că avea trac pe scenă

dar în sinea lui

întunericul

stătea ca o cloșcă

pe talpă speranța

ticăind

între

două rugăciuni

meteorice

naufragia

în buricul

unui curcubeu

somnambul

Aruncați-l la gunoi

reciclați-l

e o directivă europeană

ce naiba

el încă se hrănește

cu visele copilăriei

e inadmisibil

cum am putea

să locuim alături de el

nu vă  dați seama

din versul lui

izvorăște speranța

noi

ne urâm unii pe alții

l-am pus pe coji de nucă

am râs  de el

și în continuare

soarele răsare

din penița…

albie de vânt

dragostea

împărțea

gândul răsăritului

cu imnul veșniciei

rădăcina de salcie

sculpta în deșert

lacrima

primei iubiri

La pândă

stă sărutul fantomă

ciorchine de iluzii

cojile de lumină

ard speranțele

într-un baiț

de otravă

întrebările

ceață de miere

între răsărituri

și firmituri

rochia ta împletită

vânt

minciuni

clevetiri

funii de otravă

privirea mea de păgân

se ascunde

prin părul tău

aș putea să aștept

la nesfârșit

o sirenă cu solzi de argint

eu în tolbă am

săgeți

ruginite de dor

aș putea

sau aș vrea să cred

că tu

nu exiști

aș dori

sunt și acum

care cred

că americanii

nu au ajuns pe lună

sau că soarele

răsare

din dragostea ta

aș alerga răsăritul

cu o bâtă

din os de măslin

aș putea

sau aș cânta

la o coastă de…

și dintr-odată luna

privindu-se-n oglindă

pe tine te zărea

în sărutarea nopții

desculță

îmbrăcată

doar într-un voal din alge

un val de crizanteme

sperau să te atingă

în urma-ți Afrodita

mușcând adânc din buze

tot murmura blesteme

luceferi triști în soartă

își adunau cenușa

amorului pe care

zadarnic l-au dorit

eu îmi puneam

în vis

la pieptul tău iubirea

și  îți…

Mă voi minți

și îți voi spune

că soarele

nu-și are rost

într-o poveste de iubire

așa cum eu

nu am mai fost

dacă trei vulturi

te condamnă

în zbor

e dreptul tău

să te oprești

apoi să te opui

cu demnitate

nu cu ură

lasă-i pe ulii în ocol

când untdelemnul

este verde

nu-i vina vacii

eu

te cred

tentacule de ceară

ne cuprind

și drumul ni se șterge

sub picioare

cum am putea strivi

în legământ

miresmele uitării

venite

din toate cele

patru puncte cardinale

tu încă mai culegi

din curcubeu

speranțe îmbrăcate-n zale

eu mă strecor

la pieptul unui nor

pândind doar clipa

când

un vis

răsare

ești o peșteră

îmbrăcată

de vânt

la un preț

chilipir

de talcioc

tu te crezi

ghiocelul 

cu mir

eu sunt încă

oglindă

destin

el devine

îngrășământ

tu o rimă

sub talpă

de cânt

Moartea pândeşte

însingurată

poartă papion

dar e  încălțată

în papuci de casă

mi-e milă de ea

omoară răsăritul

și rânjește ștrengărește

ca un clovn

cu lacrimi de crocodil

n-are nici un prieten

eu însă

voi fi iar tânăr

și  frumos

îndrăgostit iar de tine

dar ce folos

cu laptele în

colțul gurii

nu voi mai ști nimic

nimic

voi fi cu fete-n vârful…

e o linie

dincolo

de

visurile curcubeului

o supă

din mândrie

și dreptate

orgoliile

sunt

ca o țigară

nestinsă

în scrumieră

scrumiera

e doar

coșciugul

în care se îngroapă

speranțele

Aș mai fi fost măcar odată

Un prag din mir la a ta poartă

Cu talpa-ți să îmi mângâi tâmpla

Apoi cu părul să-ți sting lampa

Ți-aș fi pictat pe vise luna

 Vântul ne-ar fi certat întruna

Din fluier îngeri pritocind

În ciob de ceață strălucind

Dar n-ai mai vrut ce scumpă-i vrerea

Ce-mi prigonește azi menirea

Sau poate că n-ai mai putut

Eu încă nefiind născut