Porumbel agățat la catarg

[bolache alexandru]

Aruncați-l la gunoi

reciclați-l

e o directivă europeană

ce naiba

el încă se hrănește

cu visele copilăriei

e inadmisibil

cum am putea

să locuim alături de el

nu vă  dați seama

din versul lui

izvorăște speranța

noi

ne urâm unii pe alții

l-am pus pe coji de nucă

am râs  de el

și în continuare

soarele răsare

din penița lui

aruncați-l

reciclați-l

[Camelia Ardelean]

Pentru mine, porumbelul alb reprezintă puritate, în general, iar în context,  l-am luat ca pe un simbol al poetului, mânuitor al cuvântului, care îşi pune sufletul (curat) pe tavă, în timp ce este împroşcat cu noroi ("aruncat la gunoi") de cei ce "se urăsc unii pe alţii"! Dar totul se termină, cumva, într-o manieră pozitivă: "din versul lui izvorăşte speranţa", căci "în continuare/soarele răsare/din penița lui".  Foarte expresiv, mi-a plăcut mult! Felicitări!

[Nikol MerBreM]

Dureros mesaj!

Drag,

Nikol

[Ion Lazăr da Coza]

Implicată în social, poezia are emoție.

da Coza

[bolache alexandru]

Pentru mine e de ajuns. Mulțumesc pentru lectură!

[Valeria Merca]

Mi-s dragi porumbeii albi, iar întâmplarea face să-i zăresc zilnic (o familie din vecini are 12 asemenea exemplare). Întotdeauna îmi dau o senzație de desfătare. Cui nu i-ar da? 

Am simțit revolta din poemul tău.

[Sofia Sincă]

O alegorie adresată insensibilității contemporane. Cui îi mai pasă de copilărie sau de simbolul porumbelului. Un poem plin de revoltă.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Adina Speranta]

Mi-a plăcut mult mesajul! Felicitări!