Suspinul frunzelor ce mor,

Crestând poeme pe nervură,

Prin nopți sălbatice de zgură,

Ce țin oftaturi sub zăvor,

Mă urmărește-n linul zbor

Al versului în stare pură –

Suspinul frunzelor ce mor,

Crestând poeme pe nervură.

Cu gingășie de cocor,

Dansează crengi în bătătură

Și fac uzanță de „bravură”,

Când se dezbracă în decor.

Suspinul frunzelor ce mor…

Pe pleoapa lunii

Cârduri de nori cenușii

Își aștern culcuș

Floare plăpândă –

Piatră de poticnire

A zefirului

La poala ierbii

Timpul face popasuri

Printre băltoace

Cu mâna Ta pe clape de lumină,

E universul mai melodios

Și simfonii astrale pot să vină,

Cu fericiri vibrând de sus în jos.

Cu mâna Ta faci perle din păcate,

Topești zăpezi din suflete pustii,

Sculptezi apoi în inimi nestemate,

Le defrișezi păduri de zavistii.

Tu ne rechemi tăcut din agonie,

Un soare nou din ploi reconstruiești,

În lacrimi sapi o conștiință vie,

Transporți vecia-n carele…

purtăm un roman pe umeri

uneori locuiește în noi

ne îmbracă pe dinăuntru

cu pagini frustra(n)te

goale sau pline

negre sau albe

tipografia portabilă

și-a terminat rezerva de cerneală

edituri îl refuză

e prea alambicat/ vetust/ (ne)verosimil

prea greu pentru pânza de păianjen

pe care târâm vise provizorii

obosite de inhibiții/ exhibiții

se citește la „purtător”

cu lentile roase de plictiseală/…

Ca o poveste te-ai ascuns în mine,

Sub o perdea de lacrimă și gânduri,

Mi-ai răscroit, din litere aldine,

O fericire mută printre rânduri.

Ca o poveste te-ai născut din mare,

Ai pescuit iubirea dintre valuri,

Mi-ai înecat himerele de sare

Și-ai ridicat un vis pe alte maluri.

M-ai înflorit la porți de curcubeie,

Precum un nor ce-și flutură veșmântul,

Dintre ninsori m-ai întrupat femeie,

Mi-ai pus în…

Magia primăverii cuprinde omenirea,

De fiecare geană se sprijină un soare,

Cu fiecare cântec, o lacrimă ne moare,

Sub fiecare frunză se primenește firea,

În lanuri de smaralde cum n-au fost nicăirea.

La vale, pe coline, în codrul singuratic,

Se-mbracă ghioceii în haină de paradă,

Cochetă, diafană, croită din zăpadă;

Prin șalul din dantelă, sfidând tabloul static,

Zâmbesc pe sub sprânceană, clipesc puțin…

Cu tâmpla zilei peste orizonturi,

Își pune timpul cosmice-ntrebări;

Un vechi conflict trezește noi afronturi

Între cocorii dintre patru zări.

Își spală cerul veșnica-i năframă

În arca mării, stoarsă de furtuni;

Pășește răsăritul ca pe lamă,

De poți și urma nopții să-i aduni.

Tăind în franjuri noua dimineață,

Un soare mut suspină vinovat,

Își scutură sprâncenele de-albeață;

Apatic, sub un nor,…

Acced, prin aștri tulburi, la iertare,

Din școala vieții-n iureș de tango,

În cosmos bate-o inimă de sare –

Un pumn de lacrimi tras la indigo.

Acced, prin aștri suri, la pocăință,

Cu nopți ghimpate-n roluri de făclii;

De-aș tencui cu raze-a mea voință,

Noi sensuri verbu-„a fi” ar găzdui!

Mi-e aspră calea către veșnicie,

De Harul Tău m-agăț adeseori

În visele-mi despre păcate-o mie,

Din care,…

Se plimbă-ades prin visul meu sobolii,

Își sapă galerii pe sub ruine

Și ronțăie, când nu se pot abține,

Cuvinte-surogat, din portofolii.

Risipa zilei stăruie-n crevase,

Abdică-n mine revoltat lumina;

Degustă noaptea, fragmentată, cina:

O porție din frigul de pe oase.

Fântânii de poeme i-am pus cruce:

Cu apa lor nu poți stropi răsaduri

De suflete la margine de vaduri –

Nomazi umili prin clipele…

Mi-e sufletul rob în căuș de magnolii,

Iar inima zace în grota-ispită –

Iubirea-fecioară cu chip de-Afrodită;

Se stinge Infernul subit, din orgolii.

În tigva tristeții secat-a-nnoptarea,

Își plimbă lumina privirea-i placidă,

Crestează bujori pe simțirea-mi lividă,

Fărâme de zori își sporesc căutarea.

Mă leagă speranța de sine cu fundă,

Topitu-s-a gheața din fosta Giocondă –

Mă strânge la piept un…

În noaptea-n care visul mi l-ai frânt,

Foșneau tăceri în pașii-i de furnică,

Prin noi curgea în valuri un descânt,

Ploua din cer cu iz de argințică.

În noaptea-n care clipele gemeau

A-nsingurare și-a deșertăciune,

Năștea poeme tot ce atingeau,

Cu-a lor baghetă, norii de tăciune.

Cu frunze-n plete, iar a poposit

Posaca toamnă-n primăvara noastră,

De când ni-e curcubeul prohibit,

Agonizează liniștea…

În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă,

Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă;

Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă,

Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă.

Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame,

A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame;

Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare,

N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa,…

Din trupul nopții mi-am desprins sărutul

Cu gust de alge și de meteori,

Mi-s ochii tăi nemărginiți avutul,

Cu-amurgul de sub pleoape mă-nfiori.

Pe buze reci de ploi și așteptare,

Mi-e șoapta haina-n care te îmbrac,

Un roi de frunze întomnarea are,

Tu mi-ești tulpină sau îmi ești copac.

Oriunde mergi, mi-e zborul mai aproape

De trupul tău și de necunoscut,

Sub adieri, livezile ne-ngroape

În visul…

Trăiesc, sedată, într-un pumn de humă

Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori,

Pe-aracii nopții – veștede candori;

La o clipire viața se rezumă.

Mi-e frica vălul care mă-nfășoară,

Al lumii plânset arde-n gândul meu,

Conjur destinul – crudul aculeu,

Acced himere pân` la subsuoară.

De la fereastră-mi strigă universul:

„- Fântâna vieții-aproape a secat!“.

Sub pleoape, un alt ger nevindecat

Își…

Mireasma florilor de tei

Se poticnește-n câte-o vară

De jurămintele din gară,

Lipite de peron cu clei –

O turmă-ntreagă de mișei,

Ce-și poartă inima pe-afară;

Mireasma florilor de tei

Se poticnește-n câte-o vară.

Clădind minciuna cu temei,

O fac angelică să pară,

Pe simțăminte cu escară,

Acced statornicii holtei.

Mireasma florilor de tei...

(dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu)

Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge,

Prin urme de stele, ubicuul astru

Își reazemă umbra de veșnic sihastru,

Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge...

Ca rege-al himerei și rob al iubirii,

Revarsă în cosmos simțirile-i nude;

Când versu-i vibrează – și jertfă, și jude,

Se nasc diamante în sfera gândirii.

Pe inimi de ceară depus-a…

Port crivățul pe umeri cu mimică de Crist,

Mi-e rugul prea fierbinte, golgota mi-e hidoasă,

Gonită prin ruine, la ropote asist,

Cu luna de sub gene cuprinsă de angoasă.

Prin site ancestrale mai scapără-un amurg,

Cu degete de smoală îmi sperie lumina,

Din stropi de orizonturi, cuvinte mi se scurg,

Cum pinul de pe creste își deapănă rășina.

Adastă, sub ispite, nămeții de tăceri,

Silabele-s obuze pătrunse de…

Se tânguie natura cu glasu-i enigmatic

Și deapănă, confuză, apusuri primitive,

În filele-i de gheață – atavice misive;

Își toarce anotimpul fuiorul său, apatic,

Pe buza înserării cu zâmbetul extatic.

Semeață e crăiasa cu rochia-i de gală,

Ornată cu dantele și bumbi din promoroacă,

Când poartă, delicată, condurii-i pe toloacă,

Cuprinsă fără veste de-o sfântă amorțeală,

Sub fulgii ce se-așază în pletele-i,…

Pe vălul minții-mi plouă rătăcit,

Cuvinte pe sub picuri se destramă,

În tigva nopții iar m-am bălăcit,

Îmi joacă muza într-o nouă dramă.

Îmi joacă muza într-o nouă dramă,

Cu grația-i pe muchie de vis,

Își fâlfâie rugina lângă vamă,

Pe drumul dintre iad și paradis.

Pe drumul dintre iad și paradis

Sunt stoarse diminețile de sevă,

Iar nopțile-mi sunt scrise în zapis,

Sub astrul angrenat în noua…