Pădure flămândă

[Camelia Ardelean]

În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă,

Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă;

Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă,

Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă.

 

Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame,

A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame;

Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare,

N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”.

 

Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă,

Însoțită și de neamuri, până și de o mătușă;

O să strângă iar cureaua, o soluție nasoală –

Cunoscuta îmbulzeală, anual o bagă-n boală!

 

Ursu-și scarpină veșmântul, cotropit de-atâta lene,

Că-l apucă toropeala până și pe Moșul Ene!

Ar mai pune-o de o baie, însă apa e prea rece,

Se întoarce pe o parte și fantasma iute-i trece!

 

Râsul își aude mațul stafidit cum chiorăie,

E a` lui, a` lu` cumătru` care-n grotă morăie?

Pe sub nas, cu fițe multe,-o căprioară-i face semne:

E din nou Fata Morgana înaintea lui, pesemne.

 

Vulpea-și târâie scheletul, e aproape leșinată,

Doar în vise întrevede, uneori, câte-o poiată;

Are, clar, halucinații: drept în față-i o găină!

Se repede, dar copacul e prea dur și... iar leșină.

 

Se ridică-aproape moartă, clătinându-se din oase,

Și încearcă să-și abțină vorbele-i morocănoase,

Când... zărește, ca prin ceață,-un iepuraș ce... măcăne

(A luat-o pe-„arătură”, cred că mintea-i țăcăne!).

 

Lipa-lipa, vânătorul o pornește prin pădure;

Oare ce-o avea în minte, numai afine și mure?

Se oprește deodată din periplu și ochește;

Amețit și el de foame, iar nimic nu nimerește...

 

 

Karma = În hinduism și religiile orientale, jainism, budism: forță impersonală ce cântărește toate faptele în decursul vieții și care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea vieții următoare.

 

 

 

 

[Camelia Ardelean]

Dorina Cracană, Vasile Burdușa: vă mulțumesc mult pentru lectură și semn! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Doamna Agafia, Laura, Ana Ronescu: mă bucur de empatia la acest gen de poezie! :-) Mulțumesc mult de lectură și semn! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, mă bazam pe ochii dvs. de vultur (am scos "a-ul" de la "alene"; comis din grabă, desigur, fiindcă nu am lăsat poezia nici măcar să se "răcească"...)! Mulțumesc de atenționare!

Nici sugestia dvs. cu "somnolența" nu e rea, dar am găsit un sinonim și mai potrivit: "toropeala"! E mai... ștrongolos! :-) 

Poezia se vrea și pentru copii... mai mari (așa, ca noi!), adică pentru toți cei care și-au păstrat sufletul tânăr, indiferent de vârsta biologică! Cam puțini, din câte observ... :-)

Poate o să găsesc ceva și mai și pentru ultima strofă, după ce o las puțin la "sedimentat"! Cu drag,

PS: Mă bucur că ați împărtășit cu mine umorul meu "cam" negru! :-)

[Camelia Ardelean]

Dragă Valery, și mie îmi pare rău de bietele animăluțe, nu voiam să le chinui, dar... dacă așa a vrut muza! Nu puteam să o refuz, că altă dată poate nu mai vine! :-) Îți mulțumesc mult de aprecieri și semn! Cu prietenie,

[Ion Lazăr da Coza]

   

Ursu-și scarpină veșmântul, cotropit de-atâta alene,

Că-l apucă adormirea somnolenţa până și pe Moșul Ene!  

Sigur că m-am râzat - o poezie pentru copii excelentă - însă mă așteptam ca poanta de final să fie mai ștrongoloasă. 

da Coza

[Valeria Merca]

Am poposit cu drag în ''pădurea flămândă'',  chiar dacă m-a întristat starea deplorabilă a necuvântătoarelor pe timp de iarnă. Minunat, întreg tabloul, Camelia!

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, sunt încântată de comentariul dvs., fiindcă observ că ați rezonat perfect cu mesajul poeziei, exact așa cum am dorit să îl transmit! :-) Inițial, nu am vrut să scriu o poezie atât de lungă, cu atât mai puțin una cu acest subiect, fiindcă genul meu e altul, știe toată lumea. Însă ieri, la trezire, m-a tras de "mânecă" (poezia), așa că am luat repede, ca să nu plece, un pix și o foaie și... i-am dat drumul. După ce s-au "născut" în viteză 7 strofe, am plecat la masă, dar m-a întors din drum a opta (cea cu rima "măcăne-țăcăne") și mi-a părut rău să o las să zboare, dacă ea voia să vină. :-) Nu știu câți vor rezona, eu una m-am amuzat copios când am scris-o, împreună cu toți ai casei și neamurile care mi-au călcat prin bătătură! Dacă și dvs. v-a plăcut, sunt cu atât mai încântată, înseamnă că scopul (ei) a fost atins! :-) Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Domnule Cicu, mă bucur de popas! Aceasta nu este o fabulă, cel puțin nu în sensul acela cunoscut de a satiriza defecte ale oamenilor, personificând animalele, fiindcă nu se desprinde nicio învățătură din ea, ci mai degrabă o poveste de iarnă spusă în versuri, iar pentru a povesti, ai nevoie de cuvinte, la povești nu se impune nicio limită! :-) Cu stimă,

[Camelia Ardelean]

Gabriela Ioniță, eu nu am vrut să întristez pe nimeni, din contră, să mai destind atmosfera! :-) Adică să fac haz de necaz, fiindcă așa a supraviețuit românul în orice împrejurare, râzând, chiar și la modul metaforic, de probleme sau neajunsuri. Îți mulțumesc mult de popas și lectură! Cu drag,

[Sofia Sincă]

Un tablou din lumea pădurii, în iarna aspră. Versificație gingașă despre populația pădurii hărțuită după regulile viscolului și a zăpezii. Fiecare vietate încearcă să supraviețuiască și se cuibărește după puțină căldură visând vânatul ideal...

Versurile păstrează puritate, originalitate și ușoară ironie, din gama a face haz de necaz. Dar intensitatea lor și vibrația muzicală aduce frumosul. Deșii cam lungă, nu plictisește.

Am citit cu multă plăcere și am admirat,

Sofy