În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă,
Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă;
Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă,
Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă.
Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame,
A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame;
Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare,
N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”.
Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă,
Însoțită și de neamuri, până și de o mătușă;
O să strângă iar cureaua, o soluție nasoală –
Cunoscuta îmbulzeală, anual o bagă-n boală!
Ursu-și scarpină veșmântul, cotropit de-atâta lene,
Că-l apucă toropeala până și pe Moșul Ene!
Ar mai pune-o de o baie, însă apa e prea rece,
Se întoarce pe o parte și fantasma iute-i trece!
Râsul își aude mațul stafidit cum chiorăie,
E a` lui, a` lu` cumătru` care-n grotă morăie?
Pe sub nas, cu fițe multe,-o căprioară-i face semne:
E din nou Fata Morgana înaintea lui, pesemne.
Vulpea-și târâie scheletul, e aproape leșinată,
Doar în vise întrevede, uneori, câte-o poiată;
Are, clar, halucinații: drept în față-i o găină!
Se repede, dar copacul e prea dur și... iar leșină.
Se ridică-aproape moartă, clătinându-se din oase,
Și încearcă să-și abțină vorbele-i morocănoase,
Când... zărește, ca prin ceață,-un iepuraș ce... măcăne
(A luat-o pe-„arătură”, cred că mintea-i țăcăne!).
Lipa-lipa, vânătorul o pornește prin pădure;
Oare ce-o avea în minte, numai afine și mure?
Se oprește deodată din periplu și ochește;
Amețit și el de foame, iar nimic nu nimerește...
Karma = În hinduism și religiile orientale, jainism, budism: forță impersonală ce cântărește toate faptele în decursul vieții și care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea vieții următoare.
Adaugă un comentariu
Dorina Cracană, Vasile Burdușa: vă mulțumesc mult pentru lectură și semn! Cu prietenie,
Doamna Agafia, Laura, Ana Ronescu: mă bucur de empatia la acest gen de poezie! :-) Mulțumesc mult de lectură și semn! Cu drag,
Domnule da Coza, mă bazam pe ochii dvs. de vultur (am scos "a-ul" de la "alene"; comis din grabă, desigur, fiindcă nu am lăsat poezia nici măcar să se "răcească"...)! Mulțumesc de atenționare!
Nici sugestia dvs. cu "somnolența" nu e rea, dar am găsit un sinonim și mai potrivit: "toropeala"! E mai... ștrongolos! :-)
Poezia se vrea și pentru copii... mai mari (așa, ca noi!), adică pentru toți cei care și-au păstrat sufletul tânăr, indiferent de vârsta biologică! Cam puțini, din câte observ... :-)
Poate o să găsesc ceva și mai și pentru ultima strofă, după ce o las puțin la "sedimentat"! Cu drag,
PS: Mă bucur că ați împărtășit cu mine umorul meu "cam" negru! :-)
Dragă Valery, și mie îmi pare rău de bietele animăluțe, nu voiam să le chinui, dar... dacă așa a vrut muza! Nu puteam să o refuz, că altă dată poate nu mai vine! :-) Îți mulțumesc mult de aprecieri și semn! Cu prietenie,
Ursu-și scarpină veșmântul, cotropit de-atâta alene,
Că-l apucă adormirea somnolenţa până și pe Moșul Ene!
Sigur că m-am râzat - o poezie pentru copii excelentă - însă mă așteptam ca poanta de final să fie mai ștrongoloasă.
da Coza
Am poposit cu drag în ''pădurea flămândă'', chiar dacă m-a întristat starea deplorabilă a necuvântătoarelor pe timp de iarnă. Minunat, întreg tabloul, Camelia!
Doamna Sofy, sunt încântată de comentariul dvs., fiindcă observ că ați rezonat perfect cu mesajul poeziei, exact așa cum am dorit să îl transmit! :-) Inițial, nu am vrut să scriu o poezie atât de lungă, cu atât mai puțin una cu acest subiect, fiindcă genul meu e altul, știe toată lumea. Însă ieri, la trezire, m-a tras de "mânecă" (poezia), așa că am luat repede, ca să nu plece, un pix și o foaie și... i-am dat drumul. După ce s-au "născut" în viteză 7 strofe, am plecat la masă, dar m-a întors din drum a opta (cea cu rima "măcăne-țăcăne") și mi-a părut rău să o las să zboare, dacă ea voia să vină. :-) Nu știu câți vor rezona, eu una m-am amuzat copios când am scris-o, împreună cu toți ai casei și neamurile care mi-au călcat prin bătătură! Dacă și dvs. v-a plăcut, sunt cu atât mai încântată, înseamnă că scopul (ei) a fost atins! :-) Cu drag,
Domnule Cicu, mă bucur de popas! Aceasta nu este o fabulă, cel puțin nu în sensul acela cunoscut de a satiriza defecte ale oamenilor, personificând animalele, fiindcă nu se desprinde nicio învățătură din ea, ci mai degrabă o poveste de iarnă spusă în versuri, iar pentru a povesti, ai nevoie de cuvinte, la povești nu se impune nicio limită! :-) Cu stimă,
Gabriela Ioniță, eu nu am vrut să întristez pe nimeni, din contră, să mai destind atmosfera! :-) Adică să fac haz de necaz, fiindcă așa a supraviețuit românul în orice împrejurare, râzând, chiar și la modul metaforic, de probleme sau neajunsuri. Îți mulțumesc mult de popas și lectură! Cu drag,
Un tablou din lumea pădurii, în iarna aspră. Versificație gingașă despre populația pădurii hărțuită după regulile viscolului și a zăpezii. Fiecare vietate încearcă să supraviețuiască și se cuibărește după puțină căldură visând vânatul ideal...
Versurile păstrează puritate, originalitate și ușoară ironie, din gama a face haz de necaz. Dar intensitatea lor și vibrația muzicală aduce frumosul. Deșii cam lungă, nu plictisește.
Am citit cu multă plăcere și am admirat,
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE