Într-un pumn de humă

[Camelia Ardelean]

Trăiesc, sedată, într-un pumn de humă

Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori,

Pe-aracii nopții – veștede candori;

La o clipire viața se rezumă.

 

Mi-e frica vălul care mă-nfășoară,

Al lumii plânset arde-n gândul meu,

Conjur destinul – crudul aculeu,

Acced himere pân` la subsuoară.

 

De la fereastră-mi strigă universul:

„- Fântâna vieții-aproape a secat!“.

Sub pleoape, un alt ger nevindecat

Își potrivește îndoielnic mersul.

 

Pătrunde iarna sorții pe sub ușă,

Lumina aspră, ruptă din zenit,

În pragul morții a încremenit;

Inspir ninsori din clipa jucăușă…

 

[Camelia Ardelean]

Mulțumiri de suflet tuturor prietenilor care mă citesc și mi-au lăsat (sau nu) un semn al trecerii lor: domnul IMC, doamna Dorina, Gabriela Ioniță, Vasile Burdușa, Dorina Cracană, Laura! Cu mult drag,

[Camelia Ardelean]

Ana C. Ronescu, sufletele care se aseamănă, se adună, chiar și pe tărâmul poeziei! :-) Mulțumesc mult de empatie și semnul lăsat! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Draga mea Valery, nu pot decât să mă bucur dacă popasul a fost unul plăcut și ai rezonat cu poemul meu! :-) Îți mulțumesc pentru strofa citată și semn! Îmbrățișări!

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc, domnule da Coza, mă bucur dacă v-a plăcut! :-) Drag și prețuire,

PS: Referitor la punctul de care spuneți, nu am reușit să mai cer încă o părere (știți că mai am un antecedent, de fapt, mai multe!). :-) Totuși, revenind la logică, fiindcă orice trebuie să aibă o logică pe lumea asta, mai puțin dragostea, eu cred că acel punct e necesar, chiar imperios necesar: el încheie fraza, care, altfel, ar rămâne în aer, deoarece semnul exclamării și ghilimelele de după "secat" încheie doar propoziția cu pricina (cea citată, respectiv ceea ce "strigă universul"). Cam acestea ar fi argumentele mele. Sper să nu vă supărați prea tare pe mine dacă, în conformitate cu logica (mea), nu neapărat cu realitatea, care poate fi alta în acest moment (regulile gramaticale se schimbă mai des decât ar fi necesar), o să-l păstrez! :-)

Referitor la virgula pe care o menționați, s-ar putea să fie ambele variante corecte, și a mea, și a dvs., ori s-ar putea să aibă doar unul dintre noi dreptate! Deocamdată o las așa, până mă elucidez total! Vă mulțumesc că stați cu ochii pe mine, știți că sunt o perfecționistă și, chiar dacă perfecțiunea nu e accesibilă omului, cel puțin să mă apropii cât pot de mult de ea!... :-) 

[Camelia Ardelean]

Vă mulțumesc, doamna Sofy, onorată de aprecierea dvs.! Cu stimă,

[Ana C. Ronescu]

Emoție dozată spițerește, până la ultimul cuvânt. 

Am citit cu admirație și rezonanță. :)

[Valeria Merca]

...

''Pătrunde iarna sorții pe sub ușă,

Lumina aspră, ruptă din zenit,

În pragul morții a încremenit;

Inspir ninsori din clipa jucăușă…''

Semn de plăcut popas!:)

 Cu drag,

 

[Ion Lazăr da Coza]

Fără prima virgulă și fără punctul din v10.

Motiv exploatat mult de către romantici. Place noua haină.

da Coza

[Sofia Sincă]

Universul pustiit al sufletului. Tristețea clipei transforma puritatea în agonie, cu o forță de neînvins.

Mi-a plăcut mult poezia,

Sofy