Port crivățul pe umeri...

[Camelia Ardelean]

Port crivățul pe umeri cu mimică de Crist,

Mi-e rugul prea fierbinte, golgota mi-e hidoasă,

Gonită prin ruine, la ropote asist,

Cu luna de sub gene cuprinsă de angoasă.

 

Prin site ancestrale mai scapără-un amurg,

Cu degete de smoală îmi sperie lumina,

Din stropi de orizonturi, cuvinte mi se scurg,

Cum pinul de pe creste își deapănă rășina.

 

Adastă, sub ispite, nămeții de tăceri,

Silabele-s obuze pătrunse de tenebre

(Ostatic în poeme, la glorie mai speri,

Pășind, cu-nchipuirea, pe-un cer cu false zebre.).

 

Port crivățul pe umeri, o haină mult prea largă,

Cu frigul drept cămașă, înaintez spre stele,

Transport domol Olimpul și rugile-mi pe targă,

Am unică podoabă doar visurile mele...

 

[Camelia Ardelean]

Mulțumiri de suflet, dragi prieteni: Nikol, doamna Mititelu, doamna Dorina, Laura, doamna Agafia, Ana Ronescu, Dorina Cracană, Vasile Burdușa, Silvia Giurgiu! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, este foarte incitantă propunerea dvs., m-aș risca să o pun în practică, însă varianta corectă a verbului la persoana a treia este "lăcrimează" și nu știu cum e cu licența poetică! :-) Mie una îmi place "forțarea" respectivă, iar dacă îmi garantați că nu vine nimeni să mă tragă "de mânecă" pentru ea, mă risc! A mai fost cineva pe site care a scris într-o poezie "mă rugini" sau ceva de genul, și nu a dat tocmai bine... :-)

Vă mulțumesc mult de popas și apreciere! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Dragă Valery, sunt onorată de cuvintele tale! Îți mulțumesc mult de rezonanță, strofa citată și semn! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, vă mulțumesc mult pentru opinia pertinentă legată de textul meu! Din punctul de vedere al regulilor gramaticale, dreptatea este de partea dvs. vizavi de exemplul dat, însă din motive personale, pur subiective (mi se pare că nu arată românește, adică arată ciudat varianta cu vocala finală lipsă: scapăr-un), am ales să las cuvântul integral, folosind doar cratima (în general, cam așa fac, și în alte situații similare). Mea culpa! 

Normal, din definiția cratimei, din DEX, se deduce logic că nu ai cum să pronunți cele 2 cuvinte legate, decât omițând ultima vocală  a primului, chiar dacă nu o faci de facto, respectiv în scris, ci doar în vorbire: "Cratima = Semn grafic (-) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte care se pronunță împreună etc." Este doar o chestiune de... gust personal, să zicem așa, modalitatea aceasta de scriere! Poate, în timp, o să mă obișnuiesc cu cea corectă 100%! :-) Cu prețuire,

[Camelia Ardelean]

Gabriela, comentariul tău mă onorează și mă obligă totodată! Sper să nu te dezamăgesc nici de acum înainte! :-)

Îți mulțumesc mult de aprecieri, iar în ce privește visele mele (nu am prea multe, vreo 2-3, dar "adânci"), dacă s-ar împlini, aș aduce o ladă de șampanie, nu doar una! :-) Îmbrățișări de suflet!

[Ion Lazăr da Coza]

Aș forța puțin: deapănă > lacrimă 

Remarc acuratețea scrierii. 

da Coza

[Valeria Merca]

''Port crivățul pe umeri, o haină mult prea largă,

Cu frigul drept cămașă, înaintez spre stele,

Transport domol Olimpul și rugile-mi pe targă,

Am unică podoabă doar visurile mele...'' 

 Cum altfel, decât încântată sunt, citind şi recitind (aşa obişnuiesc...)! 

Felicitări, Camelia!

[Sofia Sincă]

O poezie frumoasă, puțin elegiacă... așa cum sunt multe poezii de ale tale. Îmi plac rimele alese, diversificate, la fel și bogăția metaforică. Mesajul lucrat intens, ca o povară.

Dar, aici, mai scapără-un amurg, - nu e prea corect. Ori, mai scapăr-un amurg, ori, mai scapără un amurg, și pierzi la ritm.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofy

[Ioniţă Gabriela]

Camelia, MĂ ÎNCLIN! 

Prin site ancestrale mai scapără-un amurg,

Cum pinul de pe creste își deapănă rășina.- REVERENŢĂ!

-să dea Dumnezeu să-ţi vezi visele îndeplinite! ( şi atunci o şampanie şi pt noi???)