Haiku (II-III)

[Camelia Ardelean]

Pe pleoapa lunii

Cârduri de nori cenușii

Își aștern culcuș

 

Floare plăpândă –

Piatră de poticnire

A zefirului

 

[Camelia Ardelean]

:-)) Nu m-ați înțeles, domnule de Coza, nu era vorba de poezii!!

[Ion Lazăr da Coza]

Bagă, poeto, bagă perfuzii!

[Camelia Ardelean]

:-)) Asta cam așa e, domnule da Coza (până la un... PUNCT!), eu încerc să salvez tot ce se poate salva (însă numai referitor la oameni sau la ce e bun în ei, dacă există așa ceva, desigur!); Hitler probabil că i-ar fi omorât pe toți cei care nu aveau păr blond și ochi albaștri, dacă ar (mai) fi avut timp... Eu mai am "naivitatea" să cred că și în cel mai rău om există ceva bun, care poate fi scos la suprafață! :-) La alte "capitole", mă comport în funcție de situație, adică îi ascult întâi pe toți și apoi încerc să aflu adevărul "adevărat", care, de obicei, e la mijloc...

Dacă toți ar apărea "pe piață", de la început, doar cu creații perfecte (indiferent din ce domeniu), nu ar mai fi nicio satisfacție pentru ei de la acest punct "mort" încolo, fiindcă dincolo de perfecțiune nu mai există nimic, nu? :-) "Artiștii care caută perfecțiunea în toate lucrurile sunt cei care nu o pot obține din nimic. (Salvator Dali) - "cam" tranșant spus, era probabil doar un "semnal de alarmă", prin care artistul voia doar să ne reamintească faptul că perfecționismul este un defect!

PS: Ideea dvs. legată de "pseudohaiku-uri" nu e deloc rea, eu vă doresc mult succes, indiferent ce decideți să faceți cu ele! Dar atâta timp cât există excepții de la forma tradițională (chiar dacă acestea nu fac decât să confirme regula), inclusiv la unele concursuri au câștigat haiku-uri care se abăteau, mai mult sau mai puțin, de la "schemă", înseamnă că înșiși japonezii (și-)au oferit aceste "portițe", probabil nu întâmplător! Rămâne să aprofundez subiectul, acum mi s-a incitat și mai mult curiozitatea, datorită/din cauza dvs. :-)! Cu mare, mare drag!  

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă în clasa I scriam sa dus, acum mi-ar fi rușine să scriu așa!

Dacă am pseudohaiku-uri frumoase, le voi transforma în poeme într-un vers, ori voi folosi imaginea într-o poezie aristotelică. 

Diferența dintre noi e că dacă eu produc un avorton (și-mi dau seama de asta) îl arunc, tu îi pui o mie de perfuzii, numai să-l ții în viață.

Eu rămân fidel formei tradiționale! PUNCT!

da Coza

[Camelia Ardelean]

Înseamnă că și eu voi fi "iertată" pentru haiku-urile mele... pe jumătate haiku de până acum, și pentru cele care vor urma, domnule da Coza! :-))

PS: Eu zic să le păstrați/publicați pe toate, sunt superbe, fiecare în parte are șarmul lui, ar fi păcat să se piardă! La urma-urmei, în asta constă frumusețea evoluției personale, ca să zic așa, în a putea compara "de unde am plecat" cu "unde am ajuns", în a vedea diferența dintre " începători" și "avansați", la propriile creații! Ca să putem urma un liceu sau alte școli înalte, trebuie să începem cu clasa I și nu are de ce să ne fie rușine cu asta! Vă spun sigur, din punctul de vedere al lui Basho, al felului în care el scrie, toate sunt 100% haiku-uri! :-)

PS 2: Încă ceva ce am găsit în materialul sugerat de dvs. pentru studiu: "Haiku-ul nu e totdeauna împărţit în 5-7-5 silabe. Socoteala 5-7-5 se referă la japonezele onji (simboluri/sunete), nu la silabele englezeşti. De obicei, e vorba de o alternanţă a versurilor de forma: scurt/lung/scurt. Nu vă omorîţi să vă iasă neapărat socoteala!

[Ion Lazăr da Coza]

Pe vremea aceea, Camelia, eram și mai novice ca acum. :)

Sigur nu le voi include (și nu vor fi doar astea două!) într-un eventual volum de haiku & tanka!

[Camelia Ardelean]

PS: Întrebare: în următorul haiku, scris de domnul da Coza, nu e o personificare ("corăbii adormite")?

Haiku (XVI)

lăstuni pe vele

corăbii adormite

îi poartă spre sud 

PS 2: "clipa a-nghețat" nu e figură de stil? Încerc să-mi explic... inexplicabilul! :-)

Haiku (VII)

bancă ninsă-n parc

frunză uscată pe ram 
clipa a-nghețat

[Camelia Ardelean]

Doamna Dorina, Laura: mă bucur de prezență și semnul lăsat! Mulțumiri de suflet! Drag,

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc, domnule da Coza, o să le studiez amănunțit, dar mai lăsați-mă puțin, vă rog, să mă delectez cu haiku-urile mele "rebele" (sau ce-or fi!)! :-) Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Dragă Valery, ești prea modestă! Eu ce să mai zic atunci, sunt mai novice decât... novicele! :-)) Îți mulțumesc mult pentru toate informațiile prețioase/pertinente pe care mi le dai! Ideea e că, dacă eu nu înțeleg ceva logic (indiferent în ce domeniu), nu pot să fac, nu dpdv fizic/mental etc., ci din cel al... conștiinței, ca să zic așa! Ce nu înțeleg, referitor la haiku, este de ce japonezii (acel Basho, de ex., care e "maestrul" lor în haiku) au făcut niște reguli, pe care ei înșiși nu le respectă? Asta nu mi se pare corect, de aceea "madame conștiință" îmi spune să nu le respect nici eu! :-) Recunosc că, în scrierea haiku-urilor mele, m-am ghidat după exemplele lui Basho (mai puțin la numărul de silabe, pe care îl respect totuși)! Are dumnealui metafore, am și eu, are un singur plan, unul am și eu etc. :-) Ca atare, s-ar putea să mai scriu haiku-uri din acestea "rebele", fiindcă m-am cam săturat de reguli, dar o să încerc să fac și cum scrie "la carte", să vedem dacă mă țin "curelele"! Merci encore pour tous! :-) Drag,