clipele bat toaca în aerul închis ermetic

într-un timp în care nu se mai moare de bătrânețe

când moliile rup din carnea omului șerpii se hrănesc cu suflete

costumați în  treceri efemere nu mai lăsăm urme …

la revărsatul zorilor linia orizontului are gura căscată

rumegă stelele cu nume de om și le înghite 

infinitul e un stomac al timpului prin care

Dumnezeu își face veacul de singurătate

cerul aruncă asul de sub mânecă pe la șapte fără ceva

pe masa tăcerii doar zgomotul pașilor și-un câine flămând

o cutie de carton o coloană vertebrală rezemată de stâlp

e frig și primăverile îi tremură în vânt se aud florile cum mor

nu numai…

în trecut nu-i chiar așa de cald

prezentul are gustul staticului și-al rutinei 

mai bine dau o raită prin mine să văd ce-am mai făcut

odinioară

închid ochii fizici și deschid interiorul

ai zice că-i un soi de beci dar e un pic mai altfel

cel puțin aparențele salvează

amintirile par ordonate incolore pe alocuri

tăcute tresar la atingere li se pun…

țin în cârcă diminețile și nopțile din cap

le rumegă silențios e încă liniște în jur

rostogolesc liste de gânduri și le dau foc

miroase a timp ars și-a noroi pe alocuri…

s-au furișat oameni prin mine

m-au luat prin surprindere și

au zăbovit o vreme

mototolind visuri  fabricând dorințe

aveau nevoie probabil să se mintă…

s-a îmbrăcat în om să pară civilizată

e mai bine să umble prin lume așa deghizată

dă bine la public

călătorește pe sub piele și sângele o pune în mișcare

n-are…

butoiul cu melancolie

așteaptă adepții

într-un martie sobru

sub cojoace scuturate de anotimpuri

o vreme ideală

pentru a exploata misterul balansului

se exersează echilibristica

între „ a fi sau a nu fi„

victimă a efectului placebo

care pare a fi o masă bună

sufletelor flămânde de…

herghelii de cai îi traversau visul sub ropotul lor

pereții se desprindeau exfoliindu-se 

de parcă erau bucăți de timp puse una peste alta

câteva forme de viață mișunau cu fericirea…

la început aerul încorsetează fiecare respirație

stomacul  plin de noduri se comportă ca un bulgăre de zăpadă

care tot adună și iar adună

am încercat să decupez geamuri zidurilor

măcar să nu las așa întunericul să-și facă de cap

mi s-au terminat  unghiile de n-ori 

și ele cresc atât de greu

așteptarea asta...

cred că ar fi cel mai bine să mă obișnuiesc cu lumina difuză

dată de becu' de 40 din…

singurătățile nu au nevoie de chipuri cioplite

s-ar putea să te arunce la picioarele lor

desfăcându-ți pentru un segment de timp

contractul cu viața pe motiv că nu ai cotizat …

fondul de ten expirat crapă  fața orașului uitat de lume

păianjenii sar din pânzele lor să prindă loc în șanțurile ”pâinii noastre cea de toate zilele”

asfaltul încă mai adună bălți pentru inimile murdare de timp și fără oglinzi

dreptul la viață pare a fi câștigat la zar

oricum lingura de mâncare de sub cheie se  înmulțește cu nimic și atât

cureaua  lunecă spre gât și mirosul de…

februarie și ploile lui

care se țin scai de copacii scheletici

macadamul și vântul

care gâfâie îmbâcsit de cețuri

nu era frig o vreme numai bună…

”Voi, care mi-ați pătruns în inimă, să nu vă îngrijoreze dezordinea de acolo...”

                                                                                                                                             Jean Rochefort 

prima cameră pe stânga

sub mansarda plină cu păsări

și cu ferestrele rotunde

în care cerul mai alunecă cu ploile lui

și…

mi-au aruncat cuvinte 

cumva  mă voiau îmbrăcat

au văzut că tremur și...

bineînțeles întâmplarea a făcut să fie frumos înflorite

nu și-au atribuit niciun merit

împrejurările propice ajută în procesul de vegetație

îmbătat de parfumul lor plastifiat

am zăbovit o vreme trântit la tulpina lor

chiar dacă părți ale interiorului meu

vorbeau despre moarte

totuși poate era doar un coșmar cusut cu ață albă

după toate…

șevaletul prinde în capse largul lumii

întins pe o pânză rară cu cerul gata pictat

e atât de liniște încât se aud unduirile penelului

cum adună culori din buzunarele timpului 

dacă ești foarte atent 

s-ar putea să auzi țipătul lor

câteva nuanțe de maro ridică pământul până la cer 

în cel mai lung sărut

argintul îi cunună doar în vreme de noapte

când lanțul de stele bolnav irecuperabil de insomnie

stă cu ochii…

am întors timpul 

când albul nopții îmi gâdila retina

mă simțeam înconjurat

de ritmul enervant de constant

al tic-tac-ului 

de ziceam că toate ceasurile de lume

s-au mutat în mine

încovoiat prin aduceri aminte

mă dezbrăcam ușor de acum

și intram într-un ieri

și apoi într-un alaltăieri

și apoi într-un nu-mi aduc aminte când

eram mai ușor decât aerul

astâmpărul mi-l găseam greu

poate…

ne-a mâncat seceta tot laptele și mierea 

robinetele zac înțepenite sub sigiliu

pământul îmbătrânește și ridurile răsar pe zi ce trece

eșafodul perfect pentru a pune capăt liniștii …

am început de la zero ca orice om cel puțin așa se spune

cu prima cursă de aer prin plămânii abia înmuguriți

am exploatat o vreme tărâmul acesta aproape rotund 

până am observat că pereții au fisuri probabil intenționate

și i-am spart cu unghiile moi

liniile au început să mă îmbrace și culorile să mă hrănească

inerția mă împingea cu o mână caldă și transparentă spre ceva

nu știam că toate îmi vor tatua interiorul 

la un moment dat am…

am dat cezarului tot ce-a fost al  lui plus o jumătate de suflet 

trăiesc și ei în economia de piață acum

mi-au vrut și pielea de pe mine dar m-am făcut că nu aud

mi-au cerut plata în avans pentru scurtă durată

când iar voi ajunge la mâna lor

trăim vremuri lugubre fiule mi-au spus 

procesul de saturație este unul de durată și anevoios

Lui Dumnezeu nu mai știu ce i-a rămas 

cu El e…

nefericiți sunt aceia care leagă urechile sufletului una de alta

timpanul imobilizat intră în putrefacție și totul piere de jur împrejur

mai ales culorile dacă nu le auzi dansul  și topirea dintr-o nuanță într-alta

întunericul auzului vine ca un hamac imponderabil 

care nu mai leagănă viața 

doar o sudează și-i toarnă lanțuri 

nefericiți sunt aceia care nu mai văd bine cu sufletul 

și-au pus lentile de contact și nu l-au…