nu știu cum se face dar uneori mă simt albastru

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

cred că sufletul meu e de vină

când stă la taclale cu mine mă tot bate la cap cu infinitul

sau poate e doar cerul care se continuă de pe axa lui

și n-are unde să se verse

eu îl adun cu tot cu nopțile și zilele

cu tot cu zburătoare

am luat și stelele și luna

până și soarele 

să-mi lunece lăuntrul 

pupila mea e arhi încăpătoare

șapte lumi dacă pui și tot mai rămâne loc

când dorul mă strânge știu unde să alerg

am de toate...

 

sub tălpi îmi cresc rădăcini și mă țin de aer când mă saltă

mă învelesc cu lumină ca să nu mai tremur

de frigul dintr-o primăvară un pic redusă la tăcere

timpul își lasă totuși urma albă prin lume și un strop de verde

însetat îmi duc gura la izvor și-mi las amintirile să curgă

prin circuitul apei în natură sigur o să mă trezesc cu ele pe frunte

și atunci o să înțeleg că ”nimic nu vine din afară dacă nu vine din interior”

nu știu cum se face dar toate locuiesc în mine și fac parte

din aproapele meu

îmi văd tovarășii de drum cu valizele pline la refuz 

gârboviți aleargă prin timp ca bezmeticii încotro nici ei nu știu

 ei îmi sunt aproapele cel mai aproape chiar dacă uneori mă urc

pe cel mai înalt punct al lumii doar ca să-i văd ce mai fac

las toate robinetele deschise să facem schimb

de cer

de stele 

de soare 

de zile și nopți

și uneori de păsări

toate acestea sunt în numele Lui

și de aceea eu le-aș numi Dumnezeu

nu știu cum se face dar uneori mă simt albastru

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Sofy, cred că asta-ți place la mine! :)))Ai să râzi dar acest poem l-am citit o singură dată în viață, dacă mă iei la bani mărunți nu știu ce se vorbește în poem.Dacă vreau să fiu originală, nu mă iau după...cred că s-a întâmplat, fără să vreau, să alunec pe-o pantă soresciană. Dar finalul poemului asta cerea, să le numești dumnezeu pe toate, astfel cum? Eu despre El am vorbit tot poemul, fiindcă unde întorci capul e Dumnezeu, și-n oameni, și-n natură, chiar și-n umbre.Nu uita că Dumnezeu a creat lumea și omul după chipul și asemănarea Lui, deci toate sunt părți din El.

Sărbători cu lumină, Sofy!

[Sofia Sincă]

Le poţi numi aşa, dar cu alte cuvinte. De fapt, cam tot poemul este alcătuit sub egida poeziei lui Marin Sorescu, Trebuiau să poarte un nume.

Stilul, da este al tău. Şi dacă nu doreşti să-l cizelezi este problema ta, am mai spus. Ai material, ai putinţă, ai talent, dar ai şi o mare îndărătnicie :)))) Din punctul meu de vedere...

Sărbători cu bine!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Mulțumesc Sofy!Nu cred că voi schimba, nimic.Stilul stufos e stilul meu, am crezut ca te-ai obișnuit cu el! În ceea ce privește finalul, poate că ai dreptate, acolo m-am dus cu gândul însă spune tu cum ai numi tot ceea ce te înconjoară sau cine este Dumnezeu?

[Sofia Sincă]

însetat îmi duc gura la izvor și-mi las amintirile să curgă

prin circuitul apei în natură sigur o să mă trezesc cu ele pe frunte

Ai darul parcă şi interesul să distrugi romantismul. Eu zic că această sintagmă nu are ce căuta lângă versul de mai sus atât de frumos mertaforizat.

În rest, un text mult descripit, stufos. Iar

toate acestea sunt în numele Lui

și de aceea eu le-aș numi Dumnezeu

seamănă cu
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.
Marin Sorescu.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Iris , mulțumesc mult! Sărbători cu lumină și pace în suflet!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

da, adevărat spuneți, d-le Ionel!

[Ionel Mony Constantin]

Reuşită,  dar poate ar mai trebui umblat cu bisturiul pe ici, pe colo