mereu altfel
s-au furișat oameni prin mine
m-au luat prin surprindere și
au zăbovit o vreme
mototolind visuri fabricând dorințe
aveau nevoie probabil să se mintă singuri
nu știu cum dar îi auzeam cum dormeau
noaptea cum le curgea prin ei și apoi prin mine
eram un fel de prelungitor
să-i transport mai departe în timp
le auzeam râsetele cu toată culoarea lor
ca mai apoi să mă cufund cu ele
și să ies mânjit de curcubeu
umblam prin lume așa murdar de lumină
dar lumina sculpta și curăța așchiile
deveneam plăcuți la atingere
eu mă hrăneam cu ei
ei se hrăneau cu mine
chiar dacă lacrimile uneori îmi scrijeleau pereții
deveneau una cu ele transparent
forma sufletului se schimbă
cu fiecare om furișat prin el
atinge-mă...
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Carmen Ștefania Luca(Odin) pe Martie 12, 2014 la 7:50pm
-
mulțumiri Gabriela!
-
Comentariu publicat de Gabriela Grădinariu pe Martie 12, 2014 la 7:43pm
-
Frumoasă transfigurare artistică a rezonanței pe care o simțim atunci când comunicăm cu ceilalți deplin. Ce clipe de sublim! Prețuire!
-
-
Eee, Sofy doar curajul exprimării a ceea ce simt.Merci tare mult, oricum! Îmi aduci aminte de profa mea de română din școala generală care avea un fel aparte de analiză a textelor literare, se ducea până în miezul cuvântului.
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Martie 12, 2014 la 10:25am
-
Meditaţie profundă, introspecţie a eului. Pătrunderea printre fiinţe, contopirea cu ele, simţurile atente şi atenţionate. Frumos! Bine! Configuraţii ale sufletului în mişcare.
Admiraţie! Poem de zile mari.
Sofy
-
-
mulțumiri, d-la da Coza!
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Martie 12, 2014 la 12:53am
-
Remarc... remarca autorului: cuvântul netrăit e gol.
O poezie din cuvinte vii.
da Coza
-
-
exerciții, cuvintele trebuie să tragă o raită prin tine și apoi să le pui pe hârtie, cuvântul netrăit e gol...
cu prietenie, Odin!
-
Comentariu publicat de Mihaela Roxana Boboc pe Martie 11, 2014 la 6:20pm
-
le auzeam râsetele cu toată culoarea lor
ca mai apoi să mă cufund cu ele
și să ies mânjit de curcubeu
umblam prin lume așa murdar de lumină
Asta numesc eu poezie! Superb!
-
-
tot ce contează este atingerea și memoria atingerii, îmi place să cred că nu există uitare.
merci Iris!
Despre
link-uri utile
Zile de naştere
Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE