mi se rupe

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

noaptea pe la cinci jumate` dimineața

șefu` mă trezește cu telefonu`

n-am ceas cu alarmă made în china

alerg în toate direcțiile numai să scap de peștele în care-am dormit

pe alee-i frig și-am blugii tăiați ediție de vară 

nu prea am chef azi dar cică-ți vine mâncând

prefer cafeaua cu fisă și facebook pe inima goală

și coloana sonoră a unei greve de ciori

mi se rupe ziua de pește și ies tocmai pe buze 

să văd ce vrăji a mai făcut lumea 

în ce parfumuri se mai scaldă

câți nu-și mai încap în piele

grandomania e boală grea 

e chiar fain să fii observator

oricum din gura peștelui te trezești în gura lor n-ai ce face 

e necesară trecerea ta pe acolo 

ce nu te distruge te face nemuritor sau mă rog...

puternic

mi se rupe seara din zi și mă plimb fără pește

ascult vraja mării pe peronul gării 

mai scriu vreo două trei poeme ca să dea bine la publicul țintă

un pescar de stele mă întreabă dacă n-am sufletul rupt

când noaptea se lipește de lume

eu tac

mi se rupe filmul

 

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Nu folosesc în poezie, vulgarul. E vorba doar despre o zi de-a mea, cum începe și apoi cum se termină în noapte. Poate să mi se rupă și ciorapii și mâna, doamne ferește, orice dar aici în poem s-a rupt noaptea și când??? Dimineață, foarte dimineață, când somnul nu-mi era împlinit. 

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Mie, mi-a plăcut al naibii de tare poemul! Faza cu peștele era de fapt somnul, d-le da Coza! 

[Ion Lazăr da Coza]

Nu știu cât de bine dă, ca femeie, să faci următoarea declarație: mă plimb fără pește. Am înțeles aluzia la Iona, dar și faptul că toți suntem, la urma urmei, niște prostituate la cheremul vieții - cel mai ticălos „pește”... Și tare-i bine să-i dăm uneori cu tifla, zicându-i: MI SE RUPEEEE!

Poezia mi-a plăcut... mai puțin începutul.

da Coza

[gina zaharia]

ei, nu cred!:))

[Angi Cristea]

Ironie subtilă, aluzii fine şi trimiteri la Sorescu (Iona)

[Sofia Sincă]

Poem scris în cheia ignoranței stradale, cu revoltă împotriva monotoniei zilnice... în căutarea echilibrului. Textul are spirit subiectiv, este problema stric a autoarei cum își petrece ziua. Presupun că publicul țintă este cel din maniera expresiilor :))) Nu mă simt vizată. Iar titlul este în aceeași manieră.

E simpatic ce spui tu, ca în textele rap. O dată nu se pune.

Sofy