pentru surzenia clipei traduc lumina în sunete

sã o pot asculta noaptea când îmi caut cuvintele sub cerul frunții

cu ochii cu sufletul prin pipãit precum toma

sau doar mă las pătruns de infinit fără să-i mai caut scuze

..................................................................

o linie un ţiuit prelung un fel de a mã lepãda de mine…

le place taifasul sunt dependenţi de dialog

normal cã vorbesc doar pe limba cui crede

niciodatã celor care se îndoiesc

din când în când se înalțã

ca şi cum din înalt le vine graiul

bat din aripi un fel de morse

apoi râd cu tot sufletul de nepriceperea noastră

se zbenguiesc din nor în nor

aruncã cu stele spre a întâmpina dorinţele pământenilor

sfideazã legea gravitaţiei (aripile sunt o diversiune)

nu au greutate…

desenez grafice în care asez infinitul

când la stânga cu minus când la dreapta cu plus

toatã aceastã viziune din centrul nimicului

e ca şi cum l-aş desena pe dumnezeu pe o cruce

rãstignit din iubire

când din prea multã când din prea puţinã

toatã aceastã viziune din centrul unui suflet bãnuit

acea suflare divinã imposibil de demonstrat

......................…

rãsucesc dealurile

din câmpie spre un veşnic pisc

e felul meu de a striga cerului

din inima pãmântului

durerea facerii



culeg stele

din fiecare bob de rouã

de pe florile însãrcinate

cu universul

fiecare sãrutare

are gustul pãmântului

întors peste sãmânţã

şi... eu

cine mai sunt

a cui nesfârşire o împart

cine are nevoie de lacrima…

ascult timpul



ca pe o şoaptã



şi tremur de spaima clipei



ca de o eternitate ce se repetã



precum o bãtaie de inimã



între douã iubiri

.......................

ascult timpul prin tine…

nu se ocupã cu miracolul înfloririi



drumul spre ţara minunilor nu are finanţare



miniştrii îşi mai aduc aminte cum se omoarã fluturii



un ac de gãmãlie înfipt în cefalotorace



cu multã grijã



ca orice reformã fãcutã…

în viitoarele piramide înghețate faraonii vor visa la veșnicie

doar sunt zei la naiba

.................................

în loc de aripi sau mai știu eu ce aberații de poet

pe caii mei cresc flori de măr pentru fluturi albi

sub copitele lor se răsfrânge iarba

precum o răstignire de curcubeu printr-o lacrimă

aproape mai verde decât toate încercările mele idioate

de a colora nisipul deșertului cu un bob de rouă

caii aceștia…

dar mãcar viaţa se vede un pic mai rose

oricum nu-mi beau amarul din cristal

mã îmbãt ţãrãneşte din cornul boului

direct de la slãvina cerului sorb infinitul

precum zamolxe îşi bea ţãrâna din ulciorul cu ţâţã

apoi îmi râd în barbã de fiecare nouã moarte

sughiţ stele şi râgâi demoni

împletesc pãpãdii pânã-n soare

un fel de lanţişoare pentru calea laptelui

doar am libertatea cioplitorilor de…

înainte de orice altã promisiune de îndrãgostit

chestia cu luna şi mai ştiu eu ce minune oricum nu se pune

poate doar sãritul corzii înapoi

de la zece spre minus infinit

sau cum sã fac din trotuar şotron

din şotron foxtrot

într-un fel…

vinovat sunt doar de moarte



de zece ori câte zece



sunt un profesionist ciudat



niciodatã nu o fac identic



sper cã din diversitate



pentru cã aşa îmi e sufletul



inspirat



imaginaţia mea e sorã bunã



cu refrenul florilor



cântat de zborul de sopranã



al fluturilor







nu ştiu nicio…

poate dorm aşa cã vã rog

sã nu-mi deranjati visul

nici cu un zâmbet mãcar

în mod normal îmi este de ajuns

un vis pe noapte

sã nu risipesc inspiraţia

dar când visez şi ziua

ce…

sub steagul alb al unei imposibile revoluţii

defileazã idealuri niciodatã ideale

bocancii învaţã sã turteascã iarba

când cu stângul când cu dreptul

într-o cadenţã atât de diferitã de armonie

asemãnãtoare cu bãtãile de inimã

din…

nu sap adânc pe oglindã

doar un anotimp

cât o ploaie de varã

perversã viaţã

eşti o femeie frumoasã

cu dorinţe flãmânde

te posed cu sãlbãticie

mã arunci în extaz

pânã dincolo de sânge

te mângâi uşor

primesc muscãturi otrãvite

cum sã te iubesc

fãrã sã-ţi devin sclav

cum sã te…

dar m-am strãduit sã strig din ce în ce mai rar

protestul l-am mutat în adâncul sufletului

apoi mi-am vãzut de învãţat mersul

fuga de rãspundere

şi toate celãlalte forme de mişcare

eliptice paraliptice olimpice daciade

pânã la teleportare

gândul meu sare oricum dintr-o lume în alta

cum sãrea serghei bubka…

doar cei care bãnuiesc

dincolo de a fi

existenţa

dincolo de a iubi

iubirea

felul acela de alienaţi frumoşi

care aduc viitorul în prezent

prin sinele lor

nu toţi dezaxaţii împart cerul

în fâşii de curcubeu

arcuite…