pe o razã de lunã mi-am scrântit inima

[Calotescu Tudor Gheorghe]

într-o zi de treisprezece fix cum naiba sã nu urãsc tâmpenia asta de superstiţie am deja cinci vieţi de când nu mai scuip în sân nici nu mai fac trei paşi înapoi când îmi trec pisicile calea oricum racii merg aşa înainte pe toţi viermii care abia aşteaptã sã-mi pierd sufletul pe toate stelele pitice sau pe toate supernovele pe toţi dumnezeii si de ce nu pe toţi dracii viaţa asta am început-o pe treisprezece fix într-o dimineaţã de cuptor cu un ţipãt de trei margarete cel puţin uite-aşa ca sã vãd lumea cu susul în jos apoi ca şi când aş fi vrut sã vãd cum e sub pãmânt m-am fãcut miner şi încã sap de nebun dupã luminã sau poate cã am aranjat asta cu şeful ãl mare cã mã cam sãturasem de nori şi verdeaţã dealtfel ultima datã l-am rugat sã mã lase o nemurire şi în raiul musulmanilor cu nu mai ştiu câte fecioare pe cap cã la urma urmei tot el e şi acolo şef i-am promis cã mã fac bãiat cuminte şi nu mai pun botul la toate poveştile cu zâne şi mai ştiu eu câte o mie şi una de nopţi dar entorsa asta mã face sã înjur de toate apocalipsele care nu au mai venit

[Calotescu Tudor Gheorghe]

Va multumesc frumos!

[Corina Militaru]

m-am fãcut miner şi încã sap de nebun dupã luminã, ;)

Excelent, mi-a plăcut mult!

[Ion Lazăr da Coza]

Superstiții vechi, superstiții noi - stări constante.

Ușor spre epic, însă place.

da Coza

[Sofia Sincă]

Text revoltă, cu nerv, desfășurat sub un fir ușor ghiduș. Geneza ca un blestem, superstiții sau coincidențe. Autorul explică plin de elocvență nefericitul său destin și că indiferent cum ar fi fost, tot acolo s-ar fi ajuns.

Un prozo-poem meditativ, analogic.

Interesant!

Sofy