prãpastia îmi aduce ţipãtul înapoi

ecoul eliberator rãsunã ca un clopot în dungã
a lunã plinã a noapte a mii de licurici
deşi între mine şi fluturii nopţii e doar un geam
dansul ultimei lor speranţe pare grotesc
se agaţã cu disperare de o razã de luminã
ca şi sufletul meu de ideea de rai
într-un fel mã vãd dincolo cu aripile franjuri
cu cioatele ascuţite de atâta zbucium
rãsturnat definitiv sub o talpã imensã
aproape una cu țãrâna o mânã de cenuşã gri
ca mai toate zilele în care numãr schiop durerea

sunt vinovat pentru toate neregularitãţile
nimic nu-mi mai iese rotund
nici mãcar cercul
nici cel pe care îl rostogoleam copil
nici cel de pe care vã împart inima

Vizualizări: 110

Îmi place

Membri cărora le place: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iulie 17, 2014 la 2:09am: Eu remarc asumarea de vinovăție... nevinovată.

Frumoase haine pentru acest mesaj!

da Coza

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Iulie 17, 2014 la 1:49am: sunt vinovat pentru toate neregularitãţile
nimic nu-mi mai iese rotund
nici mãcar cercul
nici cel pe care îl rostogoleam copil
nici cel de pe care vã împart inima

Poetul e generos chiar și atunci când nimic nu-i mai reușește...

Frumos poem! Cuvintele mi-au ajuns la suflet, deci ultimul cerc e rotund. :)

Comentariu publicat de Calotescu Tudor Gheorghe pe Iulie 16, 2014 la 6:57pm: va multumesc din inima!

Comentariu publicat de Angi Cristea pe Iulie 16, 2014 la 4:32pm: Titlul este sugestiv.Metafora prăpastiei sugerează abisul, iraţionalul.Strigătul, de factură expresionistă, reprezintă disperarea eului liric în faţa unei realităţi pervertite.

(sunt vinovat pentru toate neregularitãţile) Apare motivul ferestrei care separă două lumi diametral opuse : cea a fluturelui efemer şi strălucitor, dar şi cea a artistului plin de incertitudini, anxietate şi revoltă.Finalul este exponnţial:,, nimic nu-mi mai iese rotund
nici mãcar cercul
nici cel pe care îl rostogoleam copil

nici cel de pe care vã împart inima".

Motivul cercului (figură geometrică ce sugerează echilibrul, perfecţiunea) apare şi la poetul Nichita Stănescu. Cercul mai poate sugera mediocritatea. În aceste versuri cercul este asociat cu amintirile infantile, dar si cu altruismul eului liric..

Comentariu publicat de DANIELA TIGER pe Iulie 16, 2014 la 10:32am: Un profund proces al constiintei, proces pe care ar trebui sa-l avem fiecare dintre noi pentru ca, in acest fel, viata noastra ar capata un sens.

"sunt vinovat pentru toate neregularitãţile
nimic nu-mi mai iese rotund
nici mãcar cercul
nici cel pe care îl rostogoleam copil
nici cel de pe care vã împart inima"

Comentariu publicat de bolache alexandru pe Iulie 16, 2014 la 10:29am: O poezie tristă în momentul în care nimic nu mai iese perfect nici ceea ce înainte făcut de mii de ori era perfect.

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iulie 16, 2014 la 9:42am: O idee ajunsă la maxim de saturație a sufletului, la maxim de tristețe. Doar gândul raiului în viața de apoi mai aduce puțină relaxare.

Apreciez trăirea, simțirea din metafore precum și asumarea vinovăției, trecută prin sita poetică.

Sofy

Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Iulie 16, 2014 la 7:48am: Se simt dezamăgirea poetului şi felul amar în care percepe existenţa în acest moment. E o stare de frământări interioare la un ceas de bilanţ. Metaforele sunt interesante, inteligente, originale. Am citit cu interes