vă invit la spectacolul vieții mele

[Calotescu Tudor Gheorghe]

aici unde din când în când visez sã fiu regizor
de fapt sunt un fel de maşinist promovat
de la cabina sufleorului prin nevoia de figuraţie
într-o piesã ciudatã scrisã pe genunchi cu durere
de o inimã inconştientã fãrã nicio pregãtire dramaticã
fãrã acte fãrã indicaţii scenice
despre decor nu vã mai povestesc
pe lângã stele cãzãtoare
oameni de zãpadã roz şi multã primãvarã
cântec de privighetoare laitmotiv pe un portativ de gâze
o cortinã de frunze cãlãtoare cu licurici
în loc de reflectoare cerul nopţii
.....................................
în salã printre aplauze şi lacrimi
o razã de soare îşi cautã cercul

[Calotescu Tudor Gheorghe]

Multumesc, Sofy!

Multumesc, Corina!

Multumesc, Augusta!

Multumesc, Roxana!

ma bucur din inima ca ati venit in acest spectacol in care voi sunteti partea de admirat

[Mihaela Roxana Boboc]

Am luat bilet la spectacol și m-am umplut de poezie.

[Chris]

Frumos! admiraţie,

[Corina Militaru]

Excelent! Nu pot decât să admir. :)

[Sofia Sincă]

Superb spus! Ne faci spectatorii unui  film regizat, cu tot decorul trucat. O imagine negativă a trăirilor sufleteşti în care viaţa are rolul principal.

Am citit şi am admirat!

Sofy

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din suflet!