lumea există atât timp cât o definesc prin atingere

[Calotescu Tudor Gheorghe]

de aici incertitudinea cãutãrii de forme
în care sã torn iubirea
o aşez în cuvinte
o dãltuiesc în lemn
o scapãr în întuneric
încerc sã-i fac icoanã
o ridic printre stele şi-i dau nume
scurm în ţãrânã dupã suflet
construiesc piramide
mã simt prizonier
în dimensiunea cãutãrii
nu-mi ajunge sã cuprind cu inima
conştientizez simţirea
o fac în catedrala de sub frunte
acolo unde mã lupt zilnic cu erezia

.........................................

nu timpul e vinovat de efemer
poate eu
poate tu
sigur noi
cei care l-am inventat
şi-l mãsurãm în clipe
numite viaţã

[Mihaela Roxana Boboc]

Superb tot procesul acesta de dăltuire a iubirii.

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din suflet!

[Gabriela Grădinariu]

Subiectivism în veşmânt liric.  Frumoasă creionare a artistului şi zbuciumului lui continuu în căutarea frumosului! Cât despre timp, doar ca formă de existenţă a materiei este efemer, în rest absolutul lui ne striveşte. Încântată de profunzimea mesajului şi forma lui.

[Ion Lazăr da Coza]

nu timpul e vinovat de efemer

Subscriu.

da Coza

[Corina Militaru]

Este lumea definită doar prin ceea ce este tangibil? Sau...

Mi-a plăcut!

[Sofia Sincă]

Trecând prin viaţă în goana incertitudinilor, uităm de timp. El trece mai repede decât noi, lăsând cute adânci. Mulţi trăiesc alergând după el.

Timpul... clepsidră grăbită în adierea vântului. Titlul reprezintă cea mai puternică metaforă a poemului. Poate fi luată şi ca maximă.

Am citit şi am apreciat forma şi mesajul textului.

Sofy