Cu temenele până la pământ

Papuc după papuc prin veac aţi lins;

Zadarnic steagul flutură în vânt,

Vae victis! Deci păziţi rugul aprins!

Chiuind într-un picior pe luncă

Chiar v-aţi amăgit cu cea butadă :

„Boii ară şi caii mănâncă”!

Tot mai aprig v - apasă corvoadă!

Ferecate porţi suflet străbate;

Şi una după alta, vai, se – nchid,

În lumină tăinuite fapte

Vulcanic irump, devoră avid;

Căci actori pe-o scenă de faţadă…

Două cruci stăteau la sfat...

Una pe-alta se întreabă:

Ce e viaţă, ce e moarte,

De ce lumea e beteagă!?

Şi răspuns nici c-au aflat...

Ba de-acuma rupte-n coate

Pare-mi-se-au obosit;

Ciufulite, scărmănate,

Se retrag în cea chilie

Spre-a medita mai departe

Câte a închipuit

Mintea omului zurlie...

Următoarea zi la fel,

O iau de la capăt iară,

Până când aruncă zarul,

Din lanţuri dezleagă fiară

Şi dezlănţuie…

aş vrea să fiu pisoi daţi-mi o cafă
s-o savurez molatic şi senin
torcând asemenea lui Felix
motanul meu blăniţă de-abanos
şi ochii perle-n nopţi cu lună
aş vrea să urc pe-acoperiş
şi fără teamă de-nălţime
asemeni lui să cânt o serenadă
codanei mele din Hawaii
în fiecare noapte cufundându-mă
în somn fără vise adânc

Rămas-am şi pustii, şi goi

Căci rând pe rând plecat-aţi toţi...

Cu inima făcută sloi,

Mai adăstăm pe lângă porţi;

Veni-va poate vreun nepot

Să mai lumineze casa,

Dar pare c-aţi plecat de tot

Şi-atât de săracă-i masa;

Să fi rămas lângă cel hat

Cu neamuri la un loc buluc.

Zadarnic mi-am clădit palat

Că-n el s-a cuibărit un cuc;

Şi frământat, şi tălmăcit

Seri târzii-n bătaia lunii,

Cuvântul…

Viaţa nu-i un vals...

Viaţa nu-i un vals
să-l dansezi după toane,
ia aminte că impune şi canoane,
mai vechi, mai noi cutume
fac legea, nu se spune
nicăierea explicit
cin’ le-a dictat şi unde,
dar un proscris ajungi
fără să vrei
cât ai bate din palme,
când viaţa nu-i un vals
şi nici floare de tei...

Măruntelor, grijă n-are -

Pe filozof nu-l frământă

De ce lună, de ce soare,

De ce ghiocei la tâmplă

Se năzar’ şi tot mai rece

Mi te zbaţi, lume, în van

Pentru clipa care trece

Să te-nalţi pân’ la tavan ...

Mai alături niciun pas,

De-ndrăzneşti să ieşi din turmă,

Ţi-or găti şi parastas,

Ba pe drumul de pe urmă

Trei popi ţi-or cânta prohozii

Şi-n discurs sforăitor

S-or împăuna nerozii-n

Pretenţii de…

Ninge peste suflet, ninge neîncetat,

Şi fiori de sloiuri îmi cuprind fereşti,

Fluture şi floare fost-am noi odat’,

Azi te cheamă crinul, oare unde-mi eşti!?

Ca salcia-n mal, de-a fost zi sau noapte,

Pe cărări de brazi, prin neaua albastră,

Doi într-una, azi ale tale şoapte

Le aud în vis, bântui’ la fereastră;

Îmi dijmuie ceas, măsoară secundă,

De sub grindă vâsc mi te-așteaptă parcă

Să dichiseşti iar în curte și tindă,

Roşu în…

Poftim, vine noapte-ndată,

Şi pahar după pahar

Tot goleşte soţiorul,

De soaţă n-are habar;

Azi aşa şi mâine - aşa,

Până într-o bună zi,

Când de-a dreptul supărată

Către el mi se zburli:

„Ian ascultă, bărbăţele,

Ăst fel cât crezi c-o mai duci?

Te-aşteptai o seară, nouă,

În casă precum doi cuci

Am ajuns noi să trăim,

Tu pahar de la pahar,

Iară eu înghit pastile

Ca să-mi ostoiesc amar!”

Vorba-i fuse…

Varză, gogonele, gogonele, varză,
murim pe capete aici
din viul zilei până-n noapte-n galerii
fără a avea măcar o zi de sărbătoare,
pe brânci târându-ne, pe coate,
cu noi e numai Dumnezeu
şi o voinţă mai presus de noi,
ce ne dă tăria de a face ochi
cu fiecare nouă dimineaţă
în zeghe, lanţuri, cătuşe…

MAMA

Rătăcesc amar printre străini,

pe spini calc eu, mamă, tălpile mă ard...

unde-mi sunteţi, Doamne, rădăcini!?

pornit-am în lume fără de –a mea vrere

gânduri mă frământă, restul e... tăcere;

te revăd aievea pe-un ghizd de fâtână

cum îţi legi năframa şi mă strângi de mână,

dorul mă apasă, dorul greu mă mână

să mă-ntorc acasă precum altădat’,

timpul trece însă fără de popas;

zi ce trece Cronos –nemiloasă hidră-

ziua-i ceas,…